E apa care poate un peşte sã înece.
E cleştele ce smulge un suflet din trupul
rece.
E poarta deschisã a unui cimitir.
E nodul ce-apare la capãt de fir.
E dalta ce ciopleşte un nume pe morminte.
E poemul istoric scris fãrã cuvinte.
E vântul ce îngheaţã a omului simţiri.
E îngerul ce furã, dar lasã amintiri.
E lumina orbitoare din negrul abis.
E lupul flãmând ce strãbate prin vis.
E jalnicul ţipãt al unui roşu corb.
E ritualul zilnic al unui demon orb.
E pensula sinistrã ce picteazã în sânge.
E lacrima amarã din norul ce plânge.
E ultimul capitol din cea mai sfântã carte.
E veşnicul destin ce se numeşte moarte.
E aici, cu noi, dat totuşi se ascunde.
E peste tot, oricând, oriunde.
