arunca-te-n mare, dispari printre valuri,
pierde-te-n turma ta de minotauri.
ia-ti zborul in noapte, goneste pe-un nor,
intra-mi in sange, devino fior.
transforma-te-n ploaie si cazi pe pamant
vreau sa te stiu peste acest mormant.
transforma-te-n crivat si izbeste-ma-n fatza,
urmeaza-ma-n noapte si pieri din viatza!
prefa-te in fulger si incepi a lovi,
iar eu voi si soare si te voi goni.
prefa-te in frunza, danseaza in vant
si cand vine toamna sa cazi pe pamant!
topeste un munte, prefa-l in tzarana,
si inaltza-te-n locu-i, fantasma batrana...
prefa-te in piattra sa te pot arunca
sa nu-mi aduc amintire de amintirea ta...
fura-mi un gand si prefa-te-n uitare,
sopteste-mi un tzipat, o sfanta cantare.
as vrea sa devii steaua din nord
iar eu sa fiu de-a pururi fiord
sa nu te mai vad, doar noaptea sa vii
sa-mi aprinzi pe crestet morbide faclii.
as vrea sa fiu ateu, iar tu Coran,
sa nu te mai vreau , sa nu te mai am.
as vrea sa fiu focul si tu lumanarea,
sa te topesc incet, sa-ti afli chemarea!
