Domnul Soare era un om cumsecade, cu
bun simt, familist, foarte apreciat de rude,
vecini si alti cunoscuti. Era un om destul
de inteligent caci absolvise o
facultate, â€Ţpe timpul lui Ceausescu",
cand â€Ţse facea carte", nu ca in prezent cand
numai cine nu vrea nu face o facultate. Era
jurist de meserie si isi petrecea viata
intre locul de munca si familie. Se apropia
de varsta de pensionare si avea doi copii,
ambii â€Ţla casele lor". Nu mai avea ambitii
mari. Realizase cam tot ce si-ar dori orice
om. Idealurile din tinerete, dorinta de a
schimba lumea, le uitase de mult timp. Traia
cu simtul datoriei implinite, impacat cu
sine si cu ceilalti, isi dorea sa petreaca
anii care ii mai avea de trait inconjurat de
nepoti si copii.
Avea insa acest om un defect, caci
nu e om care sa fie chiar perfect. Unii au
ca viciu bautura, altii drogurile, altii
pariurile, jocurile de noroc si fel de fel
de vicii ii preocupa pe oameni mai mult
decat s-ar cuveni, si acest fapt nu de azi
sau ieri ci dintotdeauna.
Astfel, domnul Soare tinea sa arata
tuturor celor din jur ca el avea dreptate
intodeauna, ca el stia mereu ce e mai bine,
cum trebuie procedat intr-o anumita
situatie, ce decizii trebuie luate in orice
ocazie, oricat de mica si neinsemnata ar fi
ea. Mereu cauta sa isi impuna punctul de
vedere celorlalti. Acest fapt aprindea
uneori spiritele, aveau loc discutii
aprinse. Traia acest om cu impresia ca este
cel mai realist, cel mai intelept, ca le
vazuse pe toate, ca â€Ţnu degeaba albise"
odata cu trecerea anilor.
Datorita acestui defect, domnul
Soare era de multe ori greu de suportat de
cei din jur, vecini, colegi de serviciu, dar
cel mai greu o ducea cu el sotia lui, care
il suporta de ani buni. Ea era croitoreasa
si nu avea pregatirea lui. Nu absolvise nici
liceul. De aceea in casnicia lor, sotia
acestuia nu reusise de prea multe ori sa-si
impuna punctul de vedere, nu ca lucrurile nu
decursesera bine.
In casa lor, pentru toate nimicurile
doamna Soare il intreba pe sotul sau: unde
sta mai bine borcanul asta, aici pe raftul
asta sus sau pe cel de jos?de care paine sa
cumpar?ce culoare sa aiba faianta din baie?
Iar el, asa cum se obisnuise hotara precum
credea de cuviinta.
Cei cativa ani pe care ii mai avea
pana la pensie pareau cei mai grei. De aceea
domnul Soare cauta sa-si modifice viata, sa
si-o imbunatateasa, nu din usuratate ci de
nevoie, pentru ca societatea moderna iti
impune un rimt de viata mai alert, acest
lucru daca vrei sa faci fata cat mai multor
cerinte.
Asa ca, de voie, de nevoie, dar mai
mult de nevoie, domnul Soare se hotara sa
isi cumpere un autoturism. Vazu reclame la
televizor, in ziare si decise sa faca acest
pas.
Merse la un dealer auto, se arata
incantat de sediul firmei respective, de
tinuta angajatilor, care erau foarte
respectuosi, facu si un drive test cu
masina. Multumit, cumpara masina si incepu
sa o foloseasca. Ii placea noua impostaza
de sofer. Dar era totusi nemultumit de
faptul ca platea cam multe taxe: rovinieta,
asigurare obligatorie, taxa de drum etc.
Asta nu ar fi foat chiar asa o problema,
desi cheltuia mai mult cu masina decit
anticipase, suparator era faptul ca in ciuda
atator taxe drumurile erau prost asfaltate.
Ceva era in neregula. Se intreba unde se duc
banii milioanelor de soferi care platesc
taxe inclusiv pentru drumuri de calitate?
Dar ceea ce l-a enervat, in cele din
urma, a fost faptul ca in urma unui mic
accident produs din vina altui conducator
auto, firma de asigurari refuza sa ii achite
contravaloarea reparatiilor masinii. Acest
fapt il obtinu doar partial dupa indelungi
negocieri, discutii, tergiversari, nervi,
timp pierdut.
Aceste necazuri cu masina il
obosisera pe domnul Soare si avea sa fie
doar inceputul unor evenimente care ii vor
marca decisiv viata. Desigur, nu erau
primele necazuri din viata sa, dar poate
datorita varstei, caci era trecut de
cincizeci de ani, nu mai suporta tensiunile
psihice, stresul generat de astfel de
momente din viata la fel ca in trecut, sau
poate ca era intr-un impas financiar cum nu
mai fusese niciodata, oricare ar fi fost
cauza, cert e ca aceste necazuri il marcau.
Multe nopti nu dormi cu cum trebuie.
Se intreba cum de e posibil dupa ce a
achitat asigurarea sa nu beneficieze de
banii pentru reparatii. Fusese mintit. Era
mintit de agentii de asigurari care invocau
diverse motive, numai sa nu ii plateasca
polita de asigurare. Acest fapt nu fusese
decat o â€Ţscanteie" in mintea sa care
se â€Ţlumina" brusc.
Realiza ca de fapt traia intr-o lume a
minciunilor, a manipularii. Toti mint pe
toti. Fiecare minte pentru a-si atinge
interesul. Minciuna era ridicata la rangul
de regula absolut necesara in promovarea si
atingerea intereselor.
Astfel, tot gandindu-se el, realiza ca in
duminica viitoare urmau sa fie organizate
alegeri locale. Orasul era impanzit de
afise, presa plina de fotografiile
candidatilor, ce mai, balciul era in plina
desfasurare. Gasi ca si tot
acest â€Ţspectacol" denumit campanie
electorala nu era altceva decat un â€Ţtarg al
minciunilor". Dar acest lucru nu era ceva
deosebit pentru ca multi oameni erau
constienti de minciunile electorale, poate
datorita faptului ca erau mai evidente.
Ceea ce avea sa descopere insa
domnul Soare era faptul ca mult mai multe
lucruri din viata sa sunt de fapt minciuni
sau au la origini minciuni.
Constientiza faptul ca in viata de
zi cu zi era bombardat cu tot felul de
reclame de genul celor â€Ţcredit doar cu
buletinul". Peste tot, la televizor, la
radio, in presa scrisa, pe internet enorm de
multe reclame la tot felul de produse,
fiecare cu o anumita doza de neadevar in ea.
Mai mult de atat, isi aminti si de banii
pierduti la un â€Ţfond" garantat chipurile de
o institutie de stat. Chiar si de
neadevarurile din sport isi aduse aminte,
caci tot intr-o zi de duminica fusese
invitat de un coleg de serviciu la un meci
de fotbal. Juca echipa locala cu o echipa
din Bucuresti. Merse la meci dar se intoarse
acasa dezamagit caci echipa bucuresteana
castigase cu 3-0. A doua zi, lunea, vazu un
titlu intr-un cotidian sportiv care ii
atrase atentia: meciul dintre F.C. …. si
………. Bucuresti suspectat de blat.
Din acel moment pentru el lumea nu
mai era la fel. Realizase cat de mare
dobitoc fusese. Prostia lui intrecea cu mult
pe cea a celorlalti oameni datorita maniei
lui de a-si impune punctul de vedere, de a-i
crede pe ceilalti mai nerealisti decat el.
Se simtea vinovat. Acum se simtea mai prost
si decat cei care nu au trait â€Ţiluminarea"
sa.
Sotia lui observase ca de cateva
zile Sorica al ei nu mai e la fel. Era mai
ingandurat, mai putin vorbaret. Cand incerca
sa-l intrebe cum sa faca intr-o privinta sau
alta acesta o repezi: fa cum vrei! Acest
scenariu se repeta pana cand Sorica al ei,
exasperat, o injura si ii spuse cateva vorbe
urate de care nu l–ar fi crezut in stare. De
fapt femeia nu pricepea ce se intampla cu
sotul ei. Acum se afla intr-o situatie noua,
aceea de a se descurca singura. Dar cu
timpul se obisnui.
In cele din urma, intr-o seara, domnul Soare
se hotara sa-si descarce sufletul sotiei,
satul sa se tot gandeasca la greselile sale
si ii spuse:
- Geto, tu esti multumita de ce am
realizat noi impreuna?
- Desigur, spuse ea. De ce n-as fi?
- Nu te-ai gandit vreodata ca ar fi
putut fi mai bine?
- Asta poate sa se intrebe oricine!!
- Da, dar din ceea ce am facut noi,
esti multumita?
- Da, cum sa nu.
- â€ŢCum sa nu"!!! Dar nu realizezi cat
de mult tot ceea ce am facut noi a fost
influentat de minciunile si neadevarurile
celor din jur. De exemplu iti aduci aminte
de creditul pentru casa, cum ne-a crescut
dobanda desi ea era â€Ţfixa"? de banii
pierduti la â€Ţfondul" ala? de cum se fac
indexarile la salarii, intai se scumpesc
preturile si apoi mai cresc si ele? de
produsele contrafacute pe care le cumparam?
de toate minciunile pe care le auzim in
fiecare zi?
- Hai mai Sorica, daca o iei asa
inseamna ca toata lumea traieste in minciuna.
- Da, chiar asa e, traim intr-o lume a
pacalitilor si cel mai mult ma doare
minciuna mea.
- Care minciuna?
- Faptul ca eu am crezut tot timpul ca
traiesc dupa opiniile mele, ca sunt realist,
ca deciziile mele sunt pertinente.
- Si acum ce ai sa faci daca nu este
asa? O sa stai suparat tot timpul? Asta e?
Asta e lumea in care traim?
- Da, asta e lumea in care traim, dar
chiar nu putem face nimic? Nu stiu!! Ce-am
putem face?
- Hai sa ne culcam, mai Pacala al meu!!
- Ce fericita esti tu in ignoranta
ta!!!
- Decit ca tine sa ma gandesc la
nemurirea sufletului si toate alea…!!!
Stinge tu lumina.
Domnul Soare stinse lumina si se intinse in
pat. Ii venea sa se arunce, nu de la etaj,
nu in fata masinii sau a trenului ci in fata
primului meteorit care cadea pe planeta
pacalitilor.
Cam asta incearca fiecare pacalit, cand
incatusat de vicii, muncit de griji, stresat
si presat din toate partile, intr-un moment
de luciditate, are o â€Ţiluminare".
