Unul dintre avantajele epocii post-moderne,
ale inceputului noului mileniu, este si acela
de a avea la dispozitie foarte multe servicii
financiare puse la dispozitie de institutiile
bancare.
Dar dinamica dezvoltarii acestor servicii, ca
si a multor altor domenii, este mult
superioara dezvoltarii indivizilor, cei mai
multi ratacindu-se undeva intre â€Ţa fi
parinte" si â€Ţa te realiza profesional".
Marturisesc ca si eu beneficiam de serviciile
financiare ale unei institutii bancare, motiv
pentru care lunar faceam un drum la banca
penrtu a plati rata.
Nu stiu cum se facea dar mereu ma aflam sub
presiunea timpului si de aceea incercam sa
fac in asa fel incat sa scap cit mai repede
de rata.
De obiecei ma indreptam la filiala cea mai
apropiata a bancii, sperand sa nu mai fie
aglomerat ca luna trecuta.
Intr-o luna, cind am ajuns la banca, am
avut surpriza sa constat ca era foarte
aglomerat si se efectuau operatiuni doar la
un ghiesu, pentru ca nimerisem in pauza de
masa. M-am hatarat totusi sa raman. Mai erau
doua zile pana la termenul scadent si stiam
ca daca las pe ultima zi, riscam sa apara
ceva nepravazut si sa mai platesc la timp.
M-am ajezat la rand cu speranta sa mearga
repede. Gandurile imi zburau aiurea. Timpul
se scurgea foarte incet. Toti cei care
stateau la rand dadeau semne de plictiseala
si de nervi. Bateau din picioare, oftau,
priveau lung pe fereastra.
Se simtea o tensiune in sala care devenea
tot mai mare. Oamenii care stateau la rand se
aratau, prin comportamentul nonverbal, tot
mai nemultumiti.
FuncÃonara le raspundea si ea: mai trantea
cate un lucru, mai ofta. Acest dialog mut era
intrerupt de catre o discutie intre 2-3 care
stateau la rand. De cele mai mullte ori
fiecare spunea cate rate mai are de platit.
Cel care avea cele mai putine rate radea, se
considera mai norocos, iar cel care avea cele
mai multe randuri de asteptat cauta
intelegerea celorlalti.
Astfel de dialoguri erau intrerupte de
rugamintea functionarei de a se pastra
liniste in sala, rugaminte spusa pe un ton
mai mult amenintator, poruncitor, ce trada
starea de iritare a acesteia.
La coada se aseza si o doamna in varsta de
aproximativ 40 ani, insotita de un copil, cam
de 4 ani, care incepu sa joace un fel de
sotron, pe care doar el il vedea pe gresia cu
care era pardosita sala. La un moment dat
copiulul incepu sa tipe: Pac! Pac! Indreptand
mana spre cei care stateau la rand si
simuland ca avea o arma de foc cu care ii
impusca. Scena cu â€Ţimpuscaturile" se repete
de mai multe ori pana cind functionara
bancii, iritata pentru ca nu se putea
concentra intreba:
- Cine e cu copilul?
- Eu, spuse mama acestuia.
- Veniti, va rog! Spuneti ce doriti?
- As vrea sa platesc o rata la un credit.
Si functionara incepu sa faca toate
operatiunile birocratice pentru o astfel de
situatie.
In tot acest timp copilul ii tot â€Ţexecuta"
pe cei care stateau la rand. Morti de
plictiseala suportau si tirul imaginar al
copilului, dar asta ii amuza, si aceasta
scena smulse zambete pe chipul celor mai
multi.
Dupa ce mama copilului isi plati rata,
incerca sa plece, dar copilul vazand ca era
in centrul atentiei tipa si mai tare, si se
impotrivea plecarii, astfel incat mama
acestuia il lua pe sus de umerii hainelor si
iesi cu el din banca.
- A, pai daca asa merge treaba, incep si eu
sa fac:PAC!PAC!spuse cel care era ultimul la
rand, un barbat cam de 50 de ani, micut de
statura, slab si cu o culoare a parului
ciudata, roscovan, parca ar fi fost vopsit.
Toti rasera cu pofta la gluma acesuia.
Actiunea â€Ţmicului gangster" destinse in mod
vadit atmosfera, dar dupa iesirea acestuia
incepea sa revina la normal.
Ii veni randul unui batran, trecut de 70,
cred ca se apropia de 75. Pana atunci parca
nici nu existase. Era imbracat intr-un
costum vechi, gri, cam murdar, se sprijinea
intr-un baston si pe cap avea o palarie, ce
amintea de vremuri demult apuse.
Sprijini bastonul de tejghea, isi scoase
palaria de pe cap, si inmana functionarei o
hartie botita rau. Aceasta il intreba:
- Pentru pensie?
- Da, raspunse el.
Functionara tasta datele de indentificare ale
batranului, efectua o cautare in calculator
si ii spuse grabita:
- Pensia dumneavoastra este pe card. Mergeti
la bancomat si scoateti bani de acolo, si ii
dadu hartia inapoi apoi isi indrepta atentia
catre urmatorul.
Batranul descumpanit vru initial sa plece.
Lua hartia cu o mana, cu cealalta puse mana
pe baston dar renunta. Intinse din nou hartia
functionarei si o intreba:
- Mai trebuie vreun act, va dau buletinul
daca vreti?
- Nu intelegti? Pensia dumaneavoastra este pe
card?. Uitati, daca vreti ma mai uit o data
in contul dumneavoastra! Lua hartia din
mainile batrinului, repeta cautarea si spuse:
- Da, este pe card. Nu am cum sa va dau
banii. Mergeti la bancomat.
Batranul se uita la functionara fara sa
inteleaga ce ii spune ea, dar nu mai avu
curajul sa mai spuna nimic. Simtea ca toti
cei de la rand se uitau la el. De rusine sau
de teama sa nu atraga reprosurile celor ce
stateau la rand ca o tinea prea mult timp
ocupata pe functionara nu mai spuse nimic.
Isi puse palaria, impaturi hartia o intodu-se
in buzunarul interior al hainei, isi lua
bastonul si se indrepta spre iesire si nu
spre bancomatul aflat in interiorul bancii..
Era clar ca nu stia ce e ala card.
- Sa-l ajute cineva, spuse o doamna din
spatele meu.
Dar nimeni nu spuse nimic. Batranul iesi din
banca ca si cum totul era bine.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Foarte bine redata"atmosfera" si-mi place tonul impartial,de observator,care accentueaza gustul amar din final.
