Mã vindecai uneori
Privind prin pleoapa oarbã
Alteori tãceai.
Nici lacrima din noi
N-ar fi putut sã plângã
Pe tâmpla acestui zid
Sunt din nou la capãt
Acelaşi început
Aceeasi dorintã
Mereu
Acelasi capãt
Altfel
Cum mã mai suporti
Cum mã mai porti
În tine
Cu rãsãrit
Cu chin
Pe mine, Doamne
Si nu stiu dacã as privi
Spre asfintit
As vedea Sfinxul
Cred cã puterile noastre
Ale mele
Si ale Dumnezeului
Nu l-ar putea mângâia
Îndeajuns.
