P E R S O N A J E :
* BABAN - un batrân cu picioarele paralizate, un "fost" care "locuieste" acum într-un carucior. Poarta o decoratie pe care o mângâie din când în când si o palarie eleganta.
* BEBE - un tânar la vârsta majoratului. Este surd, dar atletic.
E îmbracat umil si paseste aplecat, ca pentru a nu spargesauîndoicaruciorulpecare îl sprijina atunci
când nu îl împinge sau nu îl trage.
D E C O R U L
Piesa se joaca la "cutie neagra". Cortina este suplinita de o lumina vericala, centrala, care puncteaza, prin reducere, scenele si care, în momentele de tensiune, poate sa se legene, ca o lampa pe firul ei atârnând din tavan.
Pentru amplificarea tensiunii dramatice, lumina poate veni în schimb de jos, de pe podea, reflectorul fiind eventual acoperit cu un sal, pentru ontinerea unor umbre care sa sugereze prezenta obiectelor.
"Mobilierul" este alcatuit doar din doua planuri (lin) înclinate, care se unesc în punctul cel mai ridicat al lor, ca un acoperis de casa, astfel încât caruciorul batrânului poate sa urce si sa coboare în mod continuu.
NOTA:
Bebe vorbeste soptit, gâjâit, uneori arcuieste doar buzele, deschide gura ca un peste, fara sa emita nici un sunet. (Din punct de vedere tehnic, al realitatii, el este complet surd, dar îsi pastreaza înca darul vorbirii, accidentul care a produs surzirea petrecându-se în copilarie. Nu este deci un "surdo-mut"!)
Nota grotesca a modului tânarului de a vorbi nu trebuie îngrosata, umorul involuntar nu trebuie exploatat!
Cei doi se ating mult, fac multe miscari cu mâinile, pentru a comunica.
S C E N A U N I C A
Bebe intra în scena împingând încet, ostenit, caruciorul în care Baban zace cu ochii închisi. Tânarul se opreste pentru a se uita atent la fata batrânului.
BEBE: - Hî?
Bebe scoate o batista si sterge buzele batrânului, cu oarecare tandrete, de parca ar avea în fata un copil. Ofteaza si începe sa împinga iar, pe planul înclinat, spre vârf. Se vede ca se forteaza sa mearga încet, sa nu-l zdruncine pe batrân. Urca si coboara, pe un traseu serpuit, prinzând viteza, pâna când scapa de sub control - accelerând, în ciuda vointei sale. ¥n timp ce batrânul se lasa inert pe o parte, Bebe alearga fericit, strigând gutural, asa cum fac surdo-mutii. Bebe se opreste în sfârsit, cu fata la public, gâfâind datorita efortului pe care l-a facut luptând împotriva dorintei evidente de a alerga (chiar pâna la sugestia exagerata a "frânei" din miscarile unui mim sau din teatrul chinezesc clasic). Se scutura, în frisoane. Se aseaza direct pe jos, în fata caruciorului. ¥nchide ochii si plânge încet. Se lumineaza la fata. Arunca o privire în spate: batrânul nu misca! Bebe scutura usor caruciorul.
BEBE (în soapta, gutural): - Sa nu-nu aleerg, sa nu aleeerg?! (miscarile îi scapa de sub control, acompaniindu-si cuvintele cu limbajul manual al surzilor) Vreau sa-sa aleerg! A-a-acum, acum alerg! A-a murit: o sa fac ce vreau! Ce vreau!
Se ridica, stergându-si lacrimile. Se sterge cu mâneca la nas. Priveste batrânul. ¥l aranjeaza drept. Batrânul cade la loc, pe o parte. Bebe îl ridica iar, dar batrânul sta în aceasta pozitie doar câteva clipe si cade pe partea cealalta a caruciorului. Bebe se uita îngrozit. Pleaca urechea, sa-l auda daca respira. Râde, nesigur si îl scutura pe batrân timid, cu doua degete, de umar. Capul batrânului aluneca cu barbia în piept. Tânarul sta secunde întregi încordat, pe chip i se citeste groaza, apoi se lumineaza încet.
BEBE (urla gutural, stins): - Am-am scapat! Am scapat! Acum pot sa alerg! Am sa alerg pe-pe strazi, peste tot! Prin centru! Cum fac oamenii! O sa am voie!
Se apropie solemn de batrân, îi împreuneaza mâinile pe piept. ¥si sterge o lacrima cu dosul palmei. Se aseaza turceste în dreapta caruciorului. Scoate din buzunar o hârtie. O desface încet.
BEBE: - Tes-ta-ment. Testament. Priiin prezenta adeverim ca P-Paul (arata cu degetul spre sine), adica eu. V-va mos-te-ni... (închide ochii si recita cu acelasi glas gâjâit textul - se vede - bine stiut) "Ca-ca Paul va mosteni toata mostenirea m-mea, eu ne a-având mostenitori. A-adica casa mea, automobilul meu, banii mei munciti în lipsa de alti mostenitori si-si va putea face ce va v-v-vrea el cu viata lui." (ridica privirea din foaie) Paul, Paul ala sunt eu! Am, am sa alerg! Am sa fiu cel mai bun a-alergator. Or sa-mi dea voie sa a-alerg în oras!
Bebe zâmbeste, cu foaia strânsa la piept. E liniste. O mâna a batrânului aluneca pe fruntea tânarului. Fara sa se scoale, Bebe o îndeparteaza, aproape tandru. Dar mâna revine. Nervos, Bebe o arunca de pe el. Mâna pare însa sa se miste dupa o vointa proprie, face o miscare spre umarul surdului si îl apunca strâns de haina. Bebe urla, terorizat. Baban deschide ochii. Bebe ascunde hârtia în buzunar si zâmbeste, ca la comanda.
BABAN: - M-am trezit. N-am dormit bine. Da' degeaba-ti spun tie, ca esti surd. Mai bine-mi spun mie: eu aud bine. Foarte bine! Surdule, de ce stai? Stii ca-mi place sa merg! (bate cu pumnul în bratul caruciorului) Destul am sa stau teapan când oi fi teapan de mort. Stai linistit, am sa mor curând, asta-i sigur. (îi face semne autoritare sa fie împins) Cum atipesc putin, cum se puturoseste! Am zis ca daca iau de suflet un tânar din asta, fara sanse, o sa-mi fie recunoscator, o sa-mi pupe si picioarele... Rahat, tinerii din ziua de azi! şi-e mila de ei ca nu au de lucru, ca mor de foame, si ei abia asteapta sa crapi ca sa-ti umfle locul! Nu-i lasi sa moara si ei nu te lasa sa traiesti!
BEBE (în continuare, gâjâit): - D-da, alerg, a-acuma alerg! Eu am luat si un premiu la alergat! Am vazut la film: cei mai buni a-alergatori au casa, masina, au... Eu alerg foarte, foarte repede!
BABAN: - Ai sa alergi repede dupa ce n-am sa mai fiu! Ai si tu putina rabdare. (urla la el) Ai rabdare, tâmpitule! (îi întoarce fata spre el, strângându-i obrajii între degete si îsi misca buzele încet, ca sa fie înteles) Ai rabdare, eu-am-sa-mor, da?! BEBE (speranta): - A-acum?
BABAN (satisfactie): - Ai vrea tu, stârpitura! (urla) Tu, tu ai sa mostenesti totul. Ai sa faci ce vrea muschiu' tau, da?! Dar acuma, acuma, alearga încet. Tacticos. Batrâneste. Când ai sa fii întelept si - normal - batrân, ai sa faci toate lucrurile încet si bine. Nu ca acum... repede si prost. Auzi, surdule? Spune "da"!
BEBE: - Gata, împing, împing. R-repede. Ma pricep d-de minune r-repede!
BABAN: - Na, tot cum stie el! ¥ncet! ¥nceeet!
BEBE: - Am înteles, repejor. Si... U-unde, unde sa va d-duc?
BABAN (arata cu degetul): - Du-ma la dracu'! Da? Prostul, pot sa-i spun orice, ca tot nu pricepe. Trebuie sa-i scriu, ca sa citeasca. Pacat ca nu mai vad sa scriu. Si nici nu mi-a placut vreodata sa scriu. Daca-mi placea cartea, nu ajungeam unde am ajuns! (îsi pipaie decoratia) Auzi? (mieros, îsi bate joc de Bebe) Du-ma la dracu'! (îi arata cu degetul o directie iar Bebe da din cap, umil: a înteles directia) Cândva ma distra sa-i spun chiar si porcarii. Stii, eu n-am spus în viata mea porcarii unei femei. Iar cu barbatii n-am stat la tala, n-am calcat în crâsma. Surdului puteam sa-i spun insa si ce nu-mi spuneam nici mie. Nu-i asa, surdule?
BEBE (se opinteste si începe sa împinga): - Da, deîndata. ¥mping, repede. Duminica o sa alerg. Si când o sa fie c-concurs...
BABAN (visator): - Era excitant. Dar apoi mi-am dat seama ca nu ma auzeam decât eu. Parc-as fi fost singur în baie... Ha-ha. (rasuceste capul, sa-l priveasca pe Pusti) Poate ca ma aude putin, dar se preface ca nu aude. L-or fi educat bine la scoala aia de surzi. Desi m-au asigurat ca nu-i bate acolo. Ei, aude, nu aude, cui îi pasa? Auzi, sa-ti spun un banc, frumosule: "Când are femeia orgasm?"
BEBE: - Da, repede, repede...
BABAN: - ¥ti raspund eu: "Cui îi pasa?" Ha-ha-ha! Nevasta-mea nu gusta bancuri din astea. Dar macar îmi raspundea. Idiotul asta poate sa vorbeasca bine, ca s-a nascut normal. La accident si-a pierdut numai auzul, asa ca acum ar putea sa-mi cânte ca o soprana. Dar nu vrea. Sau s-a prostit de la ceilalti copii, surdomuti. Doamne-fereste, Doamne-fereste! Auzi? Ticalosule! (îi zâmbeste, dând din cap, iar Bebe da din cap zâmbind, recunoscator) Nenorocitul, simte ca tin la el. Cine altul sa mai tina la el? Asa-zisa lui nevasta e surda, n-au cum sa se certe. Si nici n-or sa aiba unde sa se certe, pâna nu mor eu, sa le las casa. Auzi? Auzi? (îl bate pe umar sa se aplece cu urechea; urla) Baaa, mai povesteste-mi... Povesteste-mi cum te-ai cununat!
"Dialogul" lor va fi - mai putin în momentele în care batrânul striga sau vorbeste rar, aratându-i buzele, doua monologuri. Un... "dialog al surzilor"!
BEBE: - Am vazut la film. Un film cu alergatori. Cel mai bun alerga mereu. Ne lasa s-sa vedem film, seara. La s-scoala. Imi placeau a-alea cu olimpici. Când cred-deai ca... ca... ajungeau p-primii. Si... ce f-fericire! (ridica bratele deasupra capului, ridicând o cupa invizibila, apoi pleaca capul pentru a primi o panglica invizibila. Saruta medalia invizibila. Baban acopera, precaut, cu mâna, propria decoratie.
BABAN: - Ba, vorbesti prea mult pentru un surd! (Bebe îsi reia fuga, sarind mai mult pe loc, pentru a-i face pe plac batrânului, care vrea "încet") Nu puteam sa iau un surdo-mut din nastere?! (îl trage de pieptul hainei, de parca l-ar trage de o lesa) Ho, ho, opreste! Mergi prea repede, ametesc! Cu mine nu-ti merge: ai sa alergi dupa ce-oi muri, da? (catre sine) De câte ori alearga, am impresia ca fuge spre moartea mea. Undeva, acolo (arata spre fundul salii) parca si vad rudele îndoliate, asezând coliva pe masa. Uitându-se la ceas: "unde-i ala, unde întârzie? De ce nu mai moare?"
BEBE: - Aha, i-imediat oprim. V-v-am dus repede? P-prea repede...
BABAN (îl maimutareste): - "P-prea repede", "p-prea repede"! Sune-mi, cum v-ati cununat?
BEBE: - P-poftim?
BABAN: - ¥nsurat! (pronunta rar, sa i se vada buzele) Cum te-ai însurat cu AIA? Cu surda, a? Parc-ai luat-o de la second hand! Si tu parca esti cumparat de pe la mâna a doua! Povesteste!
BEBE: - A-a, v-am mai p-povestit.
BABAN: - Mai "p-povesteste"! Auzi? POVESTESTE pe larg! Mai pe larg ca data trecuta. Auzi, parca-l doare gâtu' sa mai povesteasca o data! E mai usor sa "p-povestesti" decât sa împingi! Si îl platesc sa împinga! La pausal îl platesc! ¥mpinge, nu împinge, eu îl platesc! Alearga sau povesteste, eu îl platesc. Si dupa ce mor - asta va fi curând, simt ca ma simt rau - o sa ma mosteneasca. El si cu surdo-muta lui! Si puturosu', în loc sa ma iubeasca, se opreste cum atipesc putin! Crede ca-s nesimtit si nu ma prind. Pe urma, cica recupereaza, si ma zguduie, ma zguduie! A vazut la filmele alea americane ca nenorocitii aia care alearga ajung campioni. Se umplu de lovele, au banu' pa ei, le cad gagicile ca semintele de floarea soarelui la cinema... Si se umplu de masini de masini, de ranciuri! Nu le trebuie carte, nu le trebuie bune maniere, nici nu trebuie sa mai spuna "saru-mâna" - aleargaaa, ca prostii si gata! Ca surzii! Cât am muncit eu în cincizeci de ani, cât am suferit, câte suturi în cur am luat eu, câte plecaciuni am facut, doar pentru o pensie de rahat, o casa pe care n-am s-o iau în mormânt si o decoratie pentru care am platit! Iar el vrea sa ajunga suuus de aici de unde e, jooos, doar alergând! Si sa apara pe urma la televizor cu muta lui, sa dea poate si interviuri din degete, cum dau astia... (tace, obosit) Spune Bebe, spune Bebita, cum te-ai cununat tu cu popa? (Se abtine sa nu râda. ¥nchipuie, cu mâinile, un potcap, apoi odajdiile, pâna pricepe baiatul.)
BEBE (Se aseaza turceste în fata batrânului si începe cu seriozitate): - N-ne iu-iu-beam.
BABAN (singur): - Ce stii tu ce-i aia? Din carti, probabil. (tare) Sau ai vazut la televizor cum (rotunjeste, cu placere, cuvântul) SE REPRODUCE omul?
BEBE (fara sa-l priveasca): - Eram d-di-disperati. T-terminam amândoi scoala si ne trimiteau sa ne facem m-meserie...
BABAN (plictisit: stie!): - "B-baietii, la t-tâmplarie"...
BEBE: - B-baietii, tâmplarie...
BABAN: - ..."si f-fetele, la c-c-croitorie"...
BEBE: - S-si fetel-le.. croi-i-itorie...
BABAN: - "T-toti!"
BEBE: - Toti!
BABAN: - Separat! Separat, ha ha! La doua sute de kilometri distanta!
BEBE: - Asta a fost...
BABAN: - Da-i înainte, da-i înainte. Carutul stii sa-l împingi cu viteza a cincea, da' nenorocita asta de poveste merge-n marsarier! Hai, (oarecum obscen) bag-o-ntr-a doua, surdule!
BEBE: - E-ea mi-a spus ca nu p-pleaca din s-scoala, în lume, ca nu mai i-iesise. Si doam-m-mna di-rectoare a-a s-spus c-ca ori face meserie...
BABAN: - "O-ori s-sa se m-marite!"
BEBE: - S-sau s-sa se m-marite! Am z-zis c-c-o iau eu de s-sot-t-tie. Ca e-eu am sa m-muncesc, am s-sa câstig!
BABAN: - Normal, pe spinarea mea! Ca eu îi dau salar ca sa ma împinga pe mine si el o împinge, surdu' dracului, si pe surda! Pe banii mei! Surda dracului! Cum poti sa fii surd si sa te mai si însori?!
BEBE: - Ea t-tare s-a bucurat. Si n-n-ne m-mai lasa o v-vreme la c-camin, da' s-separat...
BABAN: - Pentru ca înca n-am murit eu, sa aveti casa! Pe nemuncitelea! Ca doar n-o sa fiu asa galanton va iau chiar acum la mine, sa-mi dati în cap într-o noapte! S-au mai vazut "binefaceri" din astea!
BEBE: - A-asta-i. A-asa ca m-muncesc. A-alerg... Când-va o s-sa stam imp-pre-una!
BABAN: - Da' zi, zi-i, zi cum v-ati cununat! (mimeaza gestul unui preot de a binecuvânta mirii)
BEBE: - D-di-rectoarea c-cre-dea ca glumim... Si-si atunci n-ne-am dus la bis-serica s-seara...
BABAN: - Si cum statea popa? Cum statea?
BEBE: - Am as-asteptat s-sa ne dea drumu' pa-parintele. Am ba-batut...
BABAN: - Si nu v-a dat drumu! A dracu' popa - Doamne-iarta-ma! (râde) Nu voia sa va dea drumu' înauntru, ai? Si ce, cam ce facea parintele?
BEBE: - Am v-vazut lu-lumina p-pe dedesupt, p-pe supt usa. Am v-vazut d-dâra de l-lumina...
BABAN: - Am înteles, nu mai explica, ca nu-s surd. (urla) Aud foar-te bi-ne!
BEBE: - Si am i-intrat. L-am gas-sit pe p-parintele (pronunta amândoi) în s-strana.
BABAN: - Si ce facea el, parintele, în strana?
BEBE: - Sta-t-tea blââând, asaa, cu o-ochii...
BABAN: - "¥nchisi"...
BEBE: - ... în-chisi. M-m-a as-ascultat...
BABAN (fericit): - Asa-asa!
BEBE: -I-am s-spus p-parintelui ca, ca v-vrem sa ne cu-cu-nune... S-am îngenuncheat... si...
BABAN: - Spune ticalosule, n-o mai lungi! Ce facea parintele? Ce tocmai facea bietu' parinte?!
BEBE: - ... Si apoi am sa-sarutat mireasa. C-cum am vazut... l-la te-televizor.
BABAN: - Si parintele, si parintele? Ce facea parintele, nu ma mai frige!
BEBE: - A-a, da!
BABAN (speranta): - Asa... Parintele era...
BEBE: - S-sigur, u-uitasem t-tocmai a-asta: a-aveam i-inele de l-lemn (Baban, dezamagit), f-facute l-la s-s-strung. Da' pa-pa-rintele n-nu s-ar fi s-s-upa-rat ca nu-s de a-aur... E-eu le-am facut!
BABAN (nerabdator): - Si parintele, parintele, ha-ha, dadea macar din cap?
BEBE: - A f-fost frumos. E-ea era în a-alb, c-cu ro-rochie d-de mi-reasa. Cu v-voal! D-din ti-tifo-nul d-de la u-usa, la bu-bucatarie. Da' ne-a d-dat voie d-doamna...
BABAN: - Nuuu ma intereseaza! SPUNE-NE te rog: parintele tocmai murise, tocmai daduse, ha-ha, ortu' popii, în dupamasa aia. Asa ca v-a dat canci binecuvântare! Nuuu v-a cununat popa, surdule! V-ati cununat singuri: nu e valabil!
BEBE: - Pacat d-de parintele. (îl apuca de mâna pe batrân, pentru a-i atrage atentia) Ati auzit ce-a p-patit parintele? I-i-nima! Da' daca e-era v-viu, t-tot n-am fi auzit cu-cuvintele! Ca d-doar nu scr-rie j-jos, p-pe ecran, ca l-la fi-filme, c-ca sa s-stii ce sp-pune... Si-si p-poate e-era s-sus, sus, în Cer s-si ne zi-cea d-de-a-colo. Din Cer...
BABAN (dezamagit ca n-a obtinut efectul scontat): - Hai sictir! Surdule, hai, GO! (pronunta "go"), GO! (urla) ¥mpinge!
Bebe sare în picioare si împinge frenetic caruciorul, care demareaza învârtindu-se mai întâi, ametitor, în loc.
Secunde întregi, "minotaurul" merge în tacere. Bebe, vrajit înca de amintiri, batrânul, sumbru.
BABAN (încet): - Hai, împinge, împinge, tata, ca doar n-o sa mai împingi mult. Sunt aproape mort. Mai mort decât parintele. Macar el s-a dus sa traiasca în Rai... Macar ala nu v-a zis sa nu va luati. (cu seriozitate) Om bun, popa, am bun...
Bebe schimba usor directia, apoi mareste tot mai mult pasul. Baban intra în panica. Batrânul se întoarce nervos spre baiat, loveste cu pumnii în mânerele caruciorului.
BABAN - Nu pe acolo! Nu e voie ACOLO! (Bebe schimba, cu greu, drumul. Batrânul e mai linistit.) Nu vreau sa ma vada în halul asta! Mai traiesc o groaza din fostii colegi, din subalterni. Se plimba prin centru, ce le pasa?! Eu trebuie sa ma ascund, de parca mi-am furat eu picioarele! De parca e rusinos sa fii bolnav si sa-ti pierzi picioarele! ¥n rest (se bate cu pumnul în piept) sunt destept, voinic, sanatos, tare ca un taur! (speriat) Sa nu-l intristez pe Bebe! Surdul crede ca o sa dau în primire acus-acus! Prostul! O sa ma împinga, pâna când va fi atât de flescait... Atât de flescait ca n-o sa mai ia nici un premiu. O sa vânda, cel mult, înghetata premiantilor... Auzi, surdule? Ia ZI-NE NOUA, cam ce faceati voi la scoala? Mai stii vreo lectie? V-au bagat aia lucruri înaltatoare în cap? Daca tot iesiti surzi, de care nimeni nu are nevoie, sper ca macar sa fiti niste surzi patrioti... Ce v-au bagat în cap profesorii aia, saracii de ei? Cred ca-i o pedeapsa sa te trimita sa vorbesti surzilor! (striga) Hai, Bebe, ia, zi, zi o lectie!
BEBE: - Lectie? N-nu...
BABAN: - Ei, nu, hai, hai!
Bebe este emotionat, ca la scoala. Face chiar gestul de a scrie pe o tabla invizibila.
BEBE (cu intonatie): - Aaa... 1330... 1504... aaa... 1601... 1794... (turuie) 1821, 1848, 1850, 1959, 1977, 1916, 1941, 1945, 1989! Gata!
BABAN (perplex): - Si ce-i cu asta?
BEBE: - G-gata!
BABAN (asteapta sa i se citeasca pe buze): - Si-ce-dracu'-i-cu-asta?
BEBE: - N-nu mai stiu. D-da dom' profesor de Istorie s-se bucura sa s-stim anii. Ne d-dadea bomboane daca s-stiam... S-spunea c-ca-i "f-foarte im-portant s-sa ra-ramânem cu C-CEVA"...
BABAN: - Surd idiot!
BEBE (bucuros ca se poate lauda cu ceva): - O-o da-ta a-am f-fost, am f-fost în ce-centru. Ne-au d-dus... E-era ceva l-legat de... 1859. A-am d-ansat î-în c-centru. E-erau si a-alti coopii...
BABAN: - V-a dus pe dracu'! Ce se întâmpla daca va lasa sa haladuiti prin centru si voi, surzilor, nu auzeati masina si masina facea "buf" si va calca? Doar nu era sa riste cineva sa faca puscarie pentru niste plozi SECOND HAND! Ca aia erati! Asta sunteti! Stiu, stiiiu, o sa spui: "am vazut!" Stiu ce-ai vazut! Mi-a spus, pe larg, dorectoarea scolii. Va scoteau o data sau de doua ori pe an, cu clasa, la teatrul de papusi. Va duceau cu autobuzul, întotdeauna pe strazi laturalnice. Pe geam, vedeati ca la televizor, CEVA. Vi se spunea ca ala e orasul! La lectii va aratau câteodata poze frumoase din centru. ¥n realitate, nu pierdeati nimic: centrul e, trebuie sa ma crezi, mizerabil! Doar în poze apare frumos! Duminica va lasau doua ore la televizor. La desene animate. La jurnal. Din care nu pricepeati nimic, ca doar nu erau titrate jurnalele. Când ati mai crescut, în ultimii ani, si-a facut cineva pomana si a donat doua televizoare. Color! Ati vazut acolo centrul Berlinului, centrul New Yorkului, al Parisului... Roma... N-o sa te ratacesti la New York, daca te înscrii la campionatele alea sportive, cu alergari. Doar stii cum arata centrul, nu?! V-ati maturizat cu filme. Cu filme americane, din care ati înteles cum merg lucrurile. La câte filme titrate ai vazut, poti sa spui ca tara ta e America. D-aia crezi ca da cineva un ban pe un pusti talentat, care alearga frumos. Nu da nimeni! Banii sunt facuti pentru alte distractii, nu pentru handicapati! Mai curând m-ar sponsoriza pe mine sa, ha-ha, alerg, decât sa-ti dea careva vreun ban tie, mucosule! Singurul care arunca cu bani sunt eu - prostul de mine! Eu, eu te platesc, auzi! Si înca te platesc ca sa mergi încet, din ce în ce mai încet. Te platesc si atunci când stai, si atunci când vorbesti. Si când faci fapte bune, si când te rogi ca sa mor. Si când nadusesti împingându-ma, si când te însori cu o nenorocita care nu-ti va spune niciodata "vreau sa mori!" decât aratându-ti degetele! Dar mai ales, te platesc când taci, când taci... TE PLATESC LA PAUSAL! (Pauza pentru aplauzele publicului. Dupa aplauze, liniste douazeci de secunde.)
BABAN: - Acum am pofta sa-mi mai povestesti cât de vrumos v-a cununat parintele, de acolo din Cer. Si cam cât de fericiti o sa fiti voi doi - tu si muta! - în casa mea, dupa ce-oi crapa! Tu ai timp sa-mi povestesti, dar poate n-o sa am eu. Cimitirul este plin cu tipi care au "ceva" de spus! Si eu ti-am promis sa mor în curând, ca tu si mireasa ta tacuta sa-mi rechizitionati casa. (îl priveste cu atentie) Dar nu, poti sa schimbi placa. Povesteste altceva, sa-mi placa si mie! Hai, SPUNE-NE cum ai ajuns tu un biet surd! (îl scutura de haina si-i striga, rostind rar) Bebe, cum ai ajuns tu... hipoacuzic? (catre sine) Parca asa se spune. Cum ai surzit, surdule? (face gesturi elocvente, care lamuresc întrebarea)
BEBE: - Daca m-mai lucram cu lo-logopedul, c-câteva l-luni, îmi d-dadeam d-drumul. Si d-daca ar fi f-fost p-proteze...
BABAN: - Nu sunt proteze pentru picioarele mele pretioase, daramite pentru urechile tale clapauge... (striga) Auzi? Dupa ce-am sa mor, am sa-ti iau eu proteza auditiva, auzi, surdule? D-aia electronica, de-o mie de parai bucata! Auzi, DUPA CE-O SA MOR, ¥şI IAU! (încet) Ce, numai parintele sa-ti dea ceva dupa...?
BEBE (întelege ceva si da fericit din cap): - A-cum în-înteleg c-când s-strigati. V-ad s-sa ci-tesc si d-de pe b-buze...
BABAN: - Poate de pe-ale neveste-si, nu de pe ale mele. (striga) Spune cum a fost? Accidentu'! (Bebe se lasa la pamân, strângându-si genunchii la piept. Plânge cu sughituri. Nu poate fi convins sa vorbeasca, pâna nu-i striga din nou) Bebe, îti promit ca am sa mor! Azi sau mâine. (gest vag cu mâna, în dreptul inimii) Mi-e rau. Am sa stau ca parintele, fara sa zic nimic! Numai fa-mi placerea, povesteste! (catre sine) Astia când obosesc sau nu le place de ochii tai, închid ochii lor si nu mai "aud" nimic! Gata cu lumea din jur: nu mai exista! ¥mi spunea directoarea ca nu-i bate nici un profesor! ¥i mituiesc cu bomboane, asta-i tot ce pot face... Altfel, plozii lasa capul pe banca si gata - nu mai sunt prezenti! (Scoate o bomboana din buzunar si o fosneste între degete. Realizeaza ca pustiul nu aude fosnetul si i-o freaca de mâna. Bebe deschide în sfârsit ochii.) Sunt o multime de lucruri pe care ei nu le pricep. Stau optâspe ani izolati, ca la pension, nimeni nu le face rau, si dupa aia sunt trimisi la meserie, sau în strada! Aruncati! Pe unii nu-i mai vor parintii, pe altii nu-i mai vrea societatea. Sunt ca pestii scosi din acvariu. Ha-ha! Un profesor mi-a spus, atunci când l-am angajat pe Bebe, cum a trebuit sa se prefaca suparat, sa se prefaca ca arunca un copil pe geam, ca sa le predea "frica". Citeau câte ceva despre frica la Istorie, citeau si prin cartile alea de literatura, pâna si Geografia are fricile ei - vulcani care erup, avalanse... Nu mai spun frica de matematica... Asa au priceput micutii surdomuti ce-i aia frica! Eu am învatat frica de la tata, de la doi ani! (lui Bebe) Hei, ti-a fost frica, atunci cu accidentul? (îi întinde bomboana si pustiul o ia începând sa vorbeasca - poate - conditionat)
BEBE: - A-aveam ci-cinci a-ani. M-ma ju-cam... Am ca-zut în râu. E-era iarna.
BABAN (interesat, ca la film): - Hai, spune, spune! E prima data când binevoiesti sa povestesti!
BEBE: - S-stiu ca s-a r-rupt gheata. M-ma agatasem de un tur-ture, si s-se topea... si apa r-rece c-curgea...
BABAN (casca): - Si acu' o sa spui ca ai murit acolo! A dracu' bandit! Nu degeaba îl suspectez eu, acu' ma minte de la obraz.
BEBE: - Da' am s-scapat.
BABAN: - Cum? Ai asteptat sa vina primavara acolo? Te-a salvat Superman? Auzi?
BEBE: - Nu, a s-sarit un-un o-om dupa mine.
BABAN: - Iarna? Bârrr! Eu n-as fi sarit, doar ca sa scap un surd. Sau, ma rog, un viitor surd. As fi ajuns dupa aia un viitor olog, daca nu muream cumva de frig. De fapt... oricum am ajuns olog! De trebuie sa ma strecor pe strazi laturalnice. De parca as fi Dracula la rasarit de soare. (Scoate o bomboana, o dezveleste cu migala din foita fosnitoare si si-o baga, satisfacut, în gura. Bebe nu-si desprinde privirea de la gura batrânului. Acesta observa si molfaie, cu vadita satisfactie. Scoate printre dinti un capat al bomboanei, pe care îl "plimba" cu arta.) Hei, în societate nu se da nimic fara munca. şi-am dat o bomboana, vad ca ai si halit-o, mai capeti alta doar daca-mi spui ceva interesant. Ceva palpitant. Ca un thriller! Sau pervers... (ameninta cu degetul) Da' sa nu ma minti! Sa nu inventezi! (scoate alta bomboana si o leagana prin fata ochilor baiatului, acesta miscându-si capul dupa bomboana, ca hipnotizat, cât povesteste)
BEBE: - E-era sal-salvatorul meu. E-era c-cald si p-puternic... A sa-sarit în a-apa r-rece - ghea-ta, s-s-a agat-tat de o pi-piatra s-si m-a p-prins în b-rate. M-m-a sal-vat...
BABAN: - Banal. Te-a salvat. Te-a biecuvântat. Au scris la ziar. Parintii tai i-au facut cadou o pereche de papuci. Câinele vostru a dat din coada, fericit... Tu ai dat din coada. Parintii tai au dat din coada! Nu? Asa a fost?
BEBE: - Da... Nu, nu!
BABAN: - Dar cum? Hai, mai spune, altfel nu capeti afurisita aia de bomboana! Nu spui? Spune, cum ai surzit? şi-a intrat gheata în ureche? (saruta ambalajul bomboanei, incitându-l pe baiat)
BEBE: - N-nu. A... s-strig-at. E-ra, e-ra fu-rios. M-a b-batut...
BABAN: - A, te-au batut babacii? Bine ti-au facut! Trebuia sa vezi pe unde calci!
BEBE: - Nu. Nu e-ei... EL!
BABAN (prins): - A! Sa nu spui ca el...ala... salvatoru'! Cum? Asa-i? (amuzat) Chiar asa? (Bebe da din cap ca "da") Salvatoru' lu' peste! Nuuu, nu mai exista cu adevarat fapte bune! Uite ca poaste fi cineva mai ticalos ca mine! Pai de ce? (urla) De ce te-a pocnit?
BEBE: - E-era f-furios. Nu a t-trecut n-nimeni o o-ra, s-sa ne s-scoata! L-a în-ceput e-era b-bun, m-ma tinea... M-a li-nistit, mi-a înce-put o po-veste... C-cu u-un v-viteaz...
BABAN: - Un viteaz asa, ca el!
BEBE: - D-ar înghe-ta si în-gheta si în-ghet-ta!!! S-si credea...z-zicea c-o s-sa murim! D-din c-auza m-mea! ¥i p-parea deja r-rau, c-ca sarise. Ca d-daca nu a-s f-fi ca-cazut, e-el a-ar fi t-trait - îmi z-zicea! S-spu-nea ca o s-a m-mo-ra d-din cauza u-nui b-bou! C-ca m-ai b-bine m-ma omora e-el acolo, s-sa fie s-sigur ca n-nu scap... d-aca m-moare el! M-ma în-jurat, m-m-a b-batut!
BABAN (bucuros de întorsatura, îsi freaca mâinile): - Chiar asa, te-a facut "bou"?
BEBE: - Bou...
BABAN: - Hai, lasa rusinea! Spune tot, tot ce ti-a zis! Te-a facut "bou", da' asta la început. Apoi ce ti-a zis? Când nu a mai putut sa-si miste picioarele, când a simtit moartea ca vine, cum o simt eu? N-a gasit alte cuvinte, mai rele? Spune, surdule!
BEBE (rusinat): - M-m-a l-lovit c-cu p-pumnii, c-cu pal-mele... P-peste f-ata... p-este u-urechi... C-cred ca... v-voia s-sa se si în-calzeasca... (Baban îi ofera bomboana, Bebe o pune în buzunar.) A-asta-i p-pentru EA!
BABAN: - Spune ticalosule, spune ca-ti mai dau! Uite, bomboane! (se scotoceste, fara succes, prin buzunare) Spune, depravatule, ce ti-a mai spus spus salvatoru' lu' peste? şi-a spus obscenitati? Te-a înjurat urât? Trebuie sa fi fost o experienta... cum se spune? TRAUMATIZANTA, da asta-i cuvântul - e un cuvânt care spune tot. Si d-aia ti-au crapat timpanele, ca te-a batut, sau de la prostii. ha? Pentru un copil abia scapat de la tâta mamii, sa auda lucruri pe care chiar si eu, care-am auzit multe grozavii la viata mea, le-am auzit întâi în armata! Am fost speriat atunci, mi-a fost greata, dar cuvintele alea murdare m-au facut si curios. Apoi m-am dus si la fete... M-am însurat într-o zi, am sperat ca va fi bine. Dar a trebuit sa-mi tin gura! Ea era "de familie"... Taica-su avea bistari multi, era obisnuita cu puful... Nu i-am spus niciodata porcarii. ¥n pat, îi spunea - de fapt i-am spus o vreme, la început - "dumneavoastra... (cu un început de dezamagire, aproape în soapta) Asa-i ca femeia ta e înca fecioara?
BEBE: - Mm-i-a spus a-atunci... (plânge) "'Tu-ti"...
BABAN (excitat): - Hai, spune, dpune! (Bebe tace) Hai, spune, animalule! Nu ma mai fierbe! Poti sa faci macar atâta: sa-i povestesti ceva batrânului tau protector muribund, fara sa-i pretinvi foloase! Vrei bomboane, o sa-ti dau bomboane! (îsi aminteste de bomboana din gura, o scoate cu doua degete si i-o ofera) Ia, animalule, ia animalule! Manânca si povesteste!...
BEBE: - N-nu mai mi-e frica de a-apa, n-nu mi-e frica de a-pa!
Bebe se ridica si, cu îndârjire muta, începe sa împinga caruciorul. Din ce înce mai repede.
BABAN: - Hei, ce faci? Ai gresit directia, diavol împutit! Ai uitat ceva atât de simplu, tantalaule: nu aia-i directia buna! Nu! Nu! Nuuu! Nu pe-acolo! Nu vreau, auzi?! Vino înapoi! Surdule, du-ma înapoi! (dar Bene a prins un ritm sacadat, nu pare sa se opreasca, urca si coboara planurile înclinate) Nu pe-aici! Nu pe strazile astea: duc în fata Palatului! Simt cum ne apropiem! Bebe, ma omori! Mai bine ia o piatra si da aici în cap. Prefer sa-mi tai gâtul, da' NU MA DUCE ACOLO! Te rog, nu! Te roog! Am sa te platesc numai ca sa stai aici... Am sa te platesc oricum, dar nu ma duce! Nu vreau sa ma vada...
Plânge lamentabil, pentru el însusi: a cedat. Bebe s-a oprit. Amândoi sunt cu spatele la sala, privind spre un loc unde umbra e mai adânca.
BABAN (acum mai linistit, îsi ascunde ochii cu bratul si se zguduie de plâns): - ¥ntr-o zi as fi vrut oricum sa-ti arat Palatul. Face parte din mostenire. Amintirile fac parte din mostenire. Hai, scoate. (nu se stie prin ce mister, Bebe întelege, sau poate avea chiar intentia: scoate hârtia din buzunar, o despatureste si începe sa citeasca)
BEBE: - Tes-ta-ment. Testament. Priiin prezenta adeverim ca P-Paul (arata cu degetul spre sine), adica eu. V-va mos-te-ni... BABAN: - N-as fi vrut sa fiu vazut astazi aici! Poate nu astazi. Nu vreau sa ma vada cineva asa cum am ajuns, un infirm! Am deschis si închis usile astea ani, zeci de ani la rând. Piatra Palatului îmbatrânea, dar eu paream nemuritor aici...
BEBE: - "P-paul va mosteni toata mostenirea m-mea, eu ne a-având mostenitori. A-adica casa mea, automobilul meu, banii mei m-munciti în lipsa de alti m-mostenitori si-si va putea face ce va v-v-vrea el cu viata lui." (ridica privirea din foaie) Paul, Paul ala sunt eu!
BABAN: - Poate nu astazi, dar într-o zi te-as fi dus aici. Ca pe copilul meu. Eu n-am mostenitori...
BEBE (a pierdut rândul, reia): - ..."banii mei m-munciti în l-lipsa de alti m-mostenitori si-si va pu-putea face ce va v-v-vrea el cu viata lui." (repeta încântat) ... "cu viata lui"! Cu viata mea!
BABAN: - Nu te-am mintit, am sa mor. Poate nu azi sau mâine, dar o sa mor. Dar vreau sa mor demn, cu decoratia pe piept... E o decoratie pentru care am dat bani grei! Nu e nici o rusine sa cumperi ceva nu? Pot spune ca nu oricine-si permite sa cumpere orice. Eu însa eram cunoscut. Desi nu ma dadeau niciodata în ziare, ma stia exact cine trebuie! Oamenii importanti ma stiau. Eram indispensabil... Apoi am îmbatrânit. M-am gândit ca nu se observa... Ha-ha... Am fost acum vreo trei ani... DUPA... în acelasi salon cu Beldiman. Marele Beldiman! Pâna si surzii au auzit, cred, de el! Un barbat fermecator, cu sanse la femei... "Baiat de baiat", cum spuneti voi: om de petreceri, punea taraful sa-i cânte trei nopti la rând! A fost zece ani seful Politiei. Si ani, vorba aia, greeei, dom'le! Acum, se încapatâna înca sa umble. Se ridicase într-o zi din pat si a iesit din salon. Nu mai se bucura de rezerva, nu mai era, vorba aia, de mult "în carti": saptezeci de ani, nu?! Eu... înca mai eram aici, la Palat. Ceva mai mic, si eu, dar tot nu ma scosesera complet... Si iese Beldiman pe hol, sa se uite pe geam, sa mai vada o data - stii, stia c-o sa moara! I-au spus fras în fata ca se duce! Asa cum ti-as spune eu ca o sa vina iarna. Am vazut atunci: o sora, o mucoasa abia angajata, l-a repezit: "Fa loc, tataie!" Ajunsese "tataie"!~ Nu demult tremura o tara în fata lui! Se zvonea chiar ca va fi propus Presedinte! Acum, auzi: "tataie"! Hai, ca pe asta n-o stii! Nici nu erai nascut atunci: hai sa-ti povestesc! Beldiman era abia capitan si într-o zi, aduce la sectie un înger! Noi pe vremea aia nu prea eram mistici, asa se cerea. Daca credeai în Dumnezeu nu era bine: te putea turna careva, chiar din familie! Si auzi, asta, Beldiman, l-a unflat pe ala dintr-un gang: înger-înger! Cu aripi de pene, cu fustanela alba, bucalat, bucle blonde... Scapa
