Afara e noapte ,
ba chiar si-n sufletul meu.
Eu ingin in soapte
durerea ce o simt doar eu.
Stelele-mi petrec privirea ,
luna-mi sterge amintirea
ce sufletu-mi vegheaza
si-n durere m-aprofundeaza.
Vintul dulce si domol
imi alina sufletul gol;
paznicii verzi si inalti
suntu-mi de durere frati,
florile cu miros ma'mbata
pentru-a uita de cruda soarta,
Plantele si-au schimbat bioritmul
pentru-a mentine a vietii ritmul.
Pamintul rasufla usor
vrea si el s-alunge-al meu dor.
Numai Lucafarul ce sufletu-mi domina
De-acum nu emana cereasca lumina,
se-ascunde dupa nori
si ma lasa cu noptile surori.
poate va inceta sa arda in inima mea,
poate ma voi obisnui far-a mea enorma stea.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
mi se pare ca ai fortat putin rima si ca daca ai fi lasat-o pur si simplu sa curga era si mai bine dar...e ok!
