povestea incepe-acolo unde
un om e pus la grea-ncercare
si griji pe care nu le-ascunde
nici bogatia cea mai mare.
si daca soarta ii-e impotriva
iar muntele e mult prea mare
suind cu greu atuncea striga
,,arata-mi Damne o carare,,
...omul acela e o mama
ce cauta sa-i fie bine
copilului, dar ii e teama
ca alt greu pe-ai ei umeri vine.
cu ochii stransi, gura-nsetata
apuca-n mina-un lemn in treacat
si ea incearca inca-odata
sa-si duca fiul pin-la capat.
nu vrea nici aur, nici mancare
se uita doar spre cer in sus
abia tinandu-se-n picioare
pe drumul greu,ea a ajuns.
stiind ca drumul este gata
iar rostul i s-a implinit
fara sa i-si mai ia rasplata
s-a stins din viata...a murit.
ramas in lume trist copilul
vazand ce-i bine si ce-i rau
asteapta deja sa-si ia fiul
care-l avea la randul sau
sa-nfrunte frigul dar si noaptea
desi o stie ca e greu
iar dincolo-l asteapta moartea
fara sa-si ia tributul sau.
se stinge totusi doar cu gandul
ca toti aceei ce vor urma
nu vor fii speriati de frigul
si greul care-l vor purta...
am sa va-ntreb pe-aceea care
la capat deja a-ti ajuns
,,cit este muntele de mare?,,
,,cit sacrificiu v-a adus?,,
