"da-mi taina-n care-ti creste nemurirea"
pasind incet prin labirintul gol...
ating cu buzele si capat fricirea...
sortita unui suflet calator...
prin visul tau de gingasa minune
prin glasul tau cel nestiut dar plin..
as vrea sa pot sa-ti daruiesc din lume
cel mai de pret...cel mai frumos rubin..
dar vezi, cum sunt un simplu muritor..
si cum imi trece timpul intr-o clipa
promit sa-ti dau atunci cand o sa mor...
din trupul meu o firava aripa...
de vom zbura..prin universul mare
de vom fi noi cei ce ating abisul...
nu-mi pasa de lumina-i orbitoare...
caci si din soare-ti voi aduce visul
voi inalta persoana mea umila...
si voi aduce-n ea doar fericire...
indragostit de vocea infantila
ce ma va duce-ncet spre nemurire...
esti tu? sau doar visez la fericire...
vreau mana ta precum un lant sa-mi fie..
sa nu cunosc tristete, amagire..
sa fim doar noi..si marea vesnicie...
as vrea sa zbor...nimic nu ma opreste
dar te astept din valul tau aprins..
tu esti himera ce ma urmareste
si care-o las sa vina dinadins...
tu ma inspiri prin simpla ta prezenta..
prin visul tau de-am ratacit pribeag...
acum doresc ca prin inconstienta
sa fii aici...sa ma saruti cu drag...
in visul meu..sau visul tau de fie
ca linistea sa sparga infinitul...
ma voi ruga sa-ti fie bine tie...
si amandoi sa sbulberam sfarsitul...
nebuna clipa ne-a sortit luminii
ce am adus-o-n sufletele noastre
un trandafir ce-si dezgolira spinii..
ce- a adormit sub zarile albastre...
fiorul meu adanc sub zarea plina
m-a adormit in risipitul somn...
eu te-am visat...un inger de lumina
cu tine-n gand si-acum o sa adorm...
privind in cer te vad parca mai clar
esti tu? sau doar visez la fericire...
tu mi-ai adus in inima nectar...
si m-ai facut sa cred in nemurire...
atat de simplu..dar dumnezeiesc
mi-ai daruit atatea ce-am dorit...
m-ai ajutat din nou sa mai zambesc...
fara sa-mi ceri rasplata mai nimic...
