-Milo, grabeste-te!"Ei" vor ataca in curand!
-Imediat! Mai am ceva de facut ... vin
repede! si fugi in casa.
-Hei! Unde pleci? Intreba fata , dar el nu
mai raspunse. Parca intrase brusc intr-o
alta dimensiune.
Strazile erau pline. Oamenii se grabeau la
navele de salvare . Acestea trebuiau sa-i
duca pe o planeta, departe de mintile
intunecate ale invadatorilor.
Brusc, panica s-a instaurat printre
pamanteni. "Ei" sosisera. Erau o specie de
creaturi extragalactice, al caror nume toti
se temeau sa-l pronunte. Spuneau ca atunci
cand le pronunti numele vin mai devreme. Din
pacate nu toti au fost salvati din calea
lor. De pe intreg Pamantul, 30 de nave au
reusit sa iasa din atmosfera, dar numai 10
si-au atins scopul - salvarea speciei umane.
Cine a ramas a pierit odata cu frumusetea
planetei. Parca trecuse un uragan spatial .
O calamitate ce a transformat totul intr-o
imensa ruina. Marele regat, numit Pamant se
prabusise .
Dar cu toate astea a existat o persoana ce a
supravietuit. O persoana care a ramas pe
Pamant dar care nu a fost in nici un fel
afectata de atac. Cum a reusit sa ramana in
viata? Speriat de zgomotul asurzitor al
invadatorilor, a intrat in pivnita casei in
care se afla. Acolo pot spune ca a inceput
totul. Pe un perete era o panza pictata
ciudat, in culori nemaivazute pana atunci.
Curios de ce ar putea fi, s-a apropiat mai
mult de aceasta.Era o panza fina , cu o
textura straveche, de sute de ani. A atins-o
usor, dar a cazut brusc. In spatele ei , pe
perete, se ascundea un inscris ciudat . Erau
niste litere stranii si niste cercuri
concentrice.In centrul acestora se afla un
desen ce parca infatisa un cristal, un
centru de energie.Nu a stat mult pentru a
descifra ceea ce scria pe perete. Se pare ca
era o poarta ce ducea undeva...intr-un loc
numit "Atlantida".Acest nume il stia de prin
lecturi, mituri stravechi cum ca ar exista
un taram diferit , un taram ce era mai
dezvoltat decat ei cu zeci de mii de ani.Dar
nimeni nu credea in el.Era doar un mit,
nimeni nu reusise sa ateste existenta unui
astfel de taram.Dar daca el descoperise ceea
ce multe genii nu reusise?Hotara sa
incerce.Dar ceva ii lipsea. Ii mai trebuia
cristalul.De cand intrase i se paruse ceva
ciudat in legatura cu lumina imprastiata de
felinar,nu era una puternica ci una slaba si
albastruie , dar abia acum isi dadu seama ce
este defapt.Il lua si il privi o secunda.Era
un cristal cu o lumina albastra
stralucitoare.Ceva ce nu era nici bec dar
nici nu functiona cu o sursa de energie.Era
propria-i sursa de energie si in acelasi
timp avea propria sursa de lumina.
Facu intocai cum scria pe perete:"pune
cristalul aici, roteste-l de doua ori si
pune cealalta mana aici".Se dadu doi pasi
inapoi pentru a putea privi mai bine ce se
intampla.Scrisul incepu sa lumineze , iar
cristalul din mijlocul desenului incepu sa
straluceasca din centru spre exterior si sa
creasca in dimensiuni . Semana cu o
poarta.Ajunse destul de mare cat prin ea sa
poata trece o persoana.Prin perdeaua ca de
apa se puteau zari niste trepte.Isi puse
cristalul pe lanticul de la gat si trecu
prin poarta.Urca treptele pana intr-un loc
unde se opreau. Era o camera imensa. Pe
peretii sai era scrisa istoria
tinutului.Aici nu intarzie prea mult
timp.Era prea curios de ce se afla dincolo
de usa din fata lui.Cu teama a deschis-o si
a pasit dupa prag.In fata i se infatisa o
pajiste de un verde crud. In jurul ei , erau
o prapastie in care se afla apa. Din cauza
cetii nu puteai zari nimic in afara de o
asezare ca un fel de munte , cu un platou
imens ce inconjura un mare turn.Pe acest
platou se aflau asezarile omenesti, iar pe
turnul din mijloc era asa-zisul Templu al
Soarelui.Nu stiu de unde izvora ,dar de la
marginea asezarilor curgea ca dintr-un pahar
prea plin ,un fluviu.Acoperea marginile
platoului si forma o cascada .De pe marginea
pajistii se intindea firav pana la munte ,
un pod de sfoara.Descoperise Atlantida? Era
cat se poate de real.Isi freca ochii pentru
a fi sigur ca nu halucineaza si porni
increzator spre oras.
Orasul parea trist, iar pe turnul Templului
se sprijinea o mingie ce parea ca s-a
stins.Ceva era in neregula.
Cum ajunse il intampina un grup de
oameni .Aveau niste masti ce le acopereau
jumatate din corp , iar in maini aveau cate
o sulita impodobita cu fulgi. Credeau ca
este doar un om din afara ce avea ganduri de
distrugere, dar vazand cristalul de la gatul
lui au inteles ca marii zei ce au stapanit
in trecut orasul , l-au trimis pe el sa-l
salveze.Atunci cu incredere si-au dat
mastile jos urandu-i "Bun venit!" .Dupa
prima masca se ascundea un chip dulce ,suav
al unei tinere ce parea foarte hotarata si
curajoasa .Avea parul alb ca spuma laptelui
si ochi de albastrul cerului.La gat purta un
cristal identic cu al lui Milo dar al ei
parca se stinsese .Surprinzator dar si dupa
celelalte masti se aflau persoane ce aveau
parul alb, ochii albastri si purtau la gat
acelasi cristal doar ca parca se
stinsese.Erau cat se poate de asemanatori
insa parca fata avea ceva special ce il
facea sa simta fluturi in stomac.
-Eu sunt Kidagakash,spuse fata.
-Ki..agak... cum?Intreba el incercand sa-i
pronunte numele.
-Imi poti spune Kida .
-A, da... Kida!Eu sunt Milo.
-OK! Sa mergem,trebuie sa-ti arat ceva!Spuse
fata si o lua inainte.
-Ce?Unde pleci? Asteapta-ma si pe mine!
Cum intrase in oras isi dadu seama ca sunt o
specie a rasei umane mai dezvoltate atat
intelectual cat si fizic.
Ajunse la o pestera .Nu era ca pe
Pamant.Avea peretii pictati.In mijlocul
pesterii era un bolovan ce avea pe el o
perna din catifea rosie.Pe perna era ca un
fel de carte .Se apropie sa vada despre ce
este vorba.Era jurnalul faimosului pamantean
Platon-primul si singurul pamantean care a
afirmat ca Atlantida exista.Se pare ca pe
toata perioada in care a locuit in
Atlantida , el a scris un jurnal despre
aceasta .Banuind ca in el se afla scris cum
pot readuce la viata inima orasului si in
acelasi timp orasul,Milo il lua si incepu sa
citesca.
Vazand cum urmareste cu degetul randurile ,
Kida a parut uimita.
-Sti sa citesti?!
-Da !
-Poti citi asta?
-Da.Intr-o noapte si-o zi...
-Chiar si asta?
-Da.Dar de ce ma intrebi?
-Sti...
-Oh,tu nu poti citi.Am inteles.
-La noi doar strabunii nostri au stiut sa
scrie sau sa citeasca.
Si citind in continuare din jurnal , a gasit
ceea ce cauta.Scria ceva de un cristal
geaman si de locul in care trebuia sa-l
puna.La inceput nu prea si-au dat seama ce
trebuia sa faca dar Milo si-a adus aminte
ceva.Daca cristalul lui a deschis poarta
spre acest taram atunci tot cristalul lui
putea fi salvarea.Pana la urma din toate
cristalele persoanelor care locuiau in
Atlantida doar cristalul lui nu era
afectat , stfel el a ramas luminos si dupa
ce a pasit pe Atlantida.Dar locul in care
trebuia pus era "locul sacru".Aici a
intervenit Kida , spunand ca locul sacru al
Atlantidei era considerat Templul
Soarelui.Atunci au pornit impreuna spre
acest loc sacru.
In jurnal scria ca trebuia sa puna cristalul
in templu , dar mai era desenat alaturi
locul in care trebuia sa-l puna .Au intrat
in templu si au inceput sa caute ceva care
sa semene cu ce era sesenat in
jurnal.Fascinat de inscrisurile de pe
pereti ,Milo a incercat sa dezlege cateva
dintre ele. I-a atras atentia scrisul de pe
un perete care indica o palma pictata.Nu
prea sigur pe el a pus palma dreapta exact
pe desen.Atunci se deschisese ca un fel de
fereastra in perete.Acolo era un suport ce
era identic cu cel din jurnal.
-Kida , Am gasit!Striga fericit Milo.
-Atunci sa ne grabim!
Nu era prea hotarat de ceea ce urma sa
faca . In sufletul lui exista o urma de
nesiguranta.Dar o privi adanc in ochi pe
Kida si imediat puse cristalul in
suport.Fereastra se inchise ca si cum nu ar
fi nimic acolo.Au iesit imediat afara sa
vada daca functioneaza.Globul urias ce se
sprijinase pana atunci pe templu incepea sa
se ridice si sa-si recapete energia. Lumina
la fel ca geamanul sau .Era superb.Salvase
orasul.Crezand ca va pleca, Kida l-a luat
deoparte si i-a spus:
-Pana sa pleci, trebuie sa-si spun ceva.
-Ce?
-Se spune ca intr-o zi ,un rege mai egoist a
plecat din Atlantida pentru a descoperii
taramui noi.Dar cand a plecat a luat cu el
si cristalul geaman.
-Deci el a construit drumul prin care poti
ajunge de pe Pamant aici?
-Da.Fara acel cristal ,care spui ca l-ai
gasit tu , inima orasului nu traieste prea
mult.De aceea din stramosi exista un mit
care spunea ca inima orasului se va stinge,
iar in ziua potrivita va veni alesul aducand
cu el cristalul geaman . El va salva orasul.
-Ceea ce vrei sa spui este ca mi-a fost
sortit sa vin aici?Ca daca plecam de pe
Pamant nu va mai salva nimeni?
-Da!De aceea acum pentru locuitorii
Atlantidei esti un erou.
-Nici chiar asa .Sa nu exageram. Eu doar am
facut ce trebuia.Nu a fost prea greu.
A stat cateva minute sa se gandeasca dar
totul era foarte clar .Aici gasise marea
iubire , castigase increderea
locuitorilor...avea tot ce-si putea dori.A
inteles de asemenea ce el era alesul si
singurul care putea salva Atlantida .De
aceea a simtit ca locul lui era acolo ,langa
persoana iubita .
-Si eu trebuie sa-ti spun ceva.Zise el.
-Sigur,spune-mi!
-M-am hotarat sa ... raman aici!
Si asa el a ramas acolo, acum avand 4000 de
ani.Si inca se tine bine pe picioare...!
