Lui Pierre
îmi cãutai privirea
ca sã te-ascunzi în ea
îmi cãutai lacrima
pentru-ati spãla pãcatul
(iarna-si vedea de drum schilodind copacii)
eu te-am lãsat
stiind cã vorba-ti minte
stiam cã totu-I fum
stiam cã vrei doar clipa
(copacii schiloditi zbierau spre primãvarã)
veneai de undeva
mergeai, nici tu nu stiai unde
atât de tare te zoreai
trecând grãbit peste-amândoi
(primãvara era, însã, prea departe, nu auzea)
în urma ta mã-ndureram
'naintea ta mã privegheam
osândeai pentru a scãpa de-osândã
prin mine o vedeai pe ea, prin ea, o altã ea…
(timpane sparte de minciuni inundau orasul)
îngeri de gheatã
cãlcau nedumeriti în jur, spãrgându-se
iar eu mã prefãceam naivã
când bratul tãu mã mângâia
(un pescãrus cu pieptul zdrobit de val, murea…)
ti-as fi plâns în brate
m-as fi ascuns în tine
dar nu erai decât un poftitor de trup
vroiai doar altceva decât ce-aveai
(o ambulantã încãrca inima mea peste care
cãlcase-si tu din joacã, din neatentie, cu foarte mare atentie
la tine…)
privirea ta, din nou, mã cãuta
ca sã se ascundã de privirea mea
ca sã te-ascunzi de tine
ca sã te-ascunzi de mine
sau doar ca sã schimbi o clipã cu o alta
(un cortegiu funerar trecea în urma noptii noastre
în timp ce tu îti pregãteai logodna cu o nouã clipã)
pe furis, sã nu te prind
îmi cãutai lacrima
pentru ati spãla pãcatul
(eu pregãteam masa,
asterneam pe ea o fatã cu douã fete noi, pure, albe…)
tu îmi desirai amintirile, placid
pentru-ati împleti ciorapi de iarnã
- timp de viatã - si cãlcai
pãseai dur
te învârteai
te gândurai
te întrebai
îti rãspundeai:
e doar un basm de iarnã
scurt, fugar, precum un picur prefãcut în frig.
(dupã ce ai lãcomit totul, cu o lãcomie ghiftuitã am strâns
masa. Mi-am adunat firimiturile de amintiri din care te-
ntrupasesi, întorcând timpul pe fãgasul dinainte, înapoi în
mine; n-ai bãgat de seamã, deja plecasesi, doar o urmã vagã de
basm rãmãsese-n urmã sã-mi tinã de urât)
crezând cã-i 2 în 1
am spart abacul
când, însã, ne-am numãrat pe degete
tu erai deja 1 plus una plus una plus una
eu eram deja una plus iarna.
