anii se scurgeau rapid asemeni scâncetului florii
din toate pãrtile te asteptam sã apari
ploua
era toamnã
seri lungi de octombrie fãrã tine
ningea
lupii urlau blestemat în noptile stranii
fulgii mã înghetau într-un cãtun pãrãsit
departe de lume si îngrozitor de departe de tine
în linistea moartã fãrã pic de razã de iubire
doar pasii tãi se auzeau plângând zãpada
alergam la usã
deschideam:
nu era decât un întuneric dens
…si o umbrã care cãuta o altã umbrã….
