de multe ori se fãcea varã si cântau flori
rãtãceam printre miresmele pãdurii de dincolo de cer
…., apoi apãreau ca o promisiune primãverile;
uraganele cascadelor de verde în suflet, iar TU
picurai "mic print" al nimãnui, perle de rouã pe
mâinile mele.
în oglinda lor te cãutam cu chip cu tot
dar nu mã vedeam decât pe mine ….
nasterea mea
m-am nãscut din albastru
- cetate nepângãritã de hoitul lumesc -
ca o definitie absurdã
pe care nici stelele fixe nu o pricep
rostul nemuririi l-am revãrsat peste ierburi
versificând albul incorect
din subtil mi-am fãcut mestesug
biciuindu-mi cu lacrimi propria menire
nu m-am nãscut, poate, pentru a trãi
ci doar ca sã fac din lut altar nesomnului
m-am nãscut ca un strigãt de împãcare
între cerul etern si pãmântul trãdat.
