Leac pentru neputinta de a iubi sincer
Sipetul plin al neputintii,
O neputinta cruda, densa,
Isi zornaie –n aval argintii,
In lin tacuta, calda casa .
Te vezi un om plin de idee
In mica ta imparatie,
Dar de observi cum fila scrie ,
Si tocul sterge urme groase
De tot atatia pasi , o mie,
Atunci uitand atata drum ,
Batut de ea pana la tine,
Te-asezi la masa ,de argint ,
A cugetarii care vine.
-Nu-ti va ramane decat semnul
Tarzielor schimbari de mite
Intre iubit si ideal ,
Un loc ramas de-antregul gol
In inima , pan’ ce veni-va
Egal al tau egal.
|
