Ai vrea sa privesti lumea cu
alti ochi, dar alte surse nu ai decat cele
de care dispui . Toti suntem extrem de
singuri. Si cel de langa noi , nu este in
totalitate al nostru. Si astfel avem o
amagire, cu aceasta viata.
Ai vrea sa iubesti din toata
fiinta ta , sa pui piciorul in prag odata si
tu, si sa fii sigur de ceva. Dar de fiecare
data , iti dai seama , pentru a cata oara ca
aproape totul e intr-o lume plina de praf.
Ai vrea sa asculti o muzica ,
ce sa iti aline ranile si sa iti panseze
durerea . O asculti pentru o vreme si
plictisit schimbi stilul repede.
Atunci iti cauti refugiul in
servici,dar observi ca este un sistem din
care rareori faci un pas catre ceva nou ,
tot ce a fost se repeta zilnic, de la an la
an si te trezesti la o varsta , vazandu-ti
tot singuratatea .
Atunci te amagesti cu o
prietenie de care nu esti inca sigur,si
aceasta nu este o solutie, ci la fel cum ai
rasuci cutitul in rana.
Si totusi , de rabzi neputinta
aceluia cu care soarta te-a legat ,incepi de
la o vreme sa-l iubesti.
