Ma veti intreba {poate } cu ce va
voi plictisi, sau va voi capta atentia. Din
inceput spun ca totul a fost spus.Acum , in
aceste timpuri ,unde mai pot fi aduse
imbunatatiri,este la stil si modul
organizarii personale a tot ce a fost spus.
Deja cred ca am facut o mica
greseala , cei experimentati isi vor da
seama de ea. Dar pentru a nu fura vietii ce
curge in gandirea mea acum frumusetea, merg
mai departe lasand textul asa,lasand totul
asa .
Cand nu ai nimic de spus este
bine , taci si tacerea te va reprezenta,dar
atunci cand prin cuvintele tale,vrei a
schimba ceva in tine si apoi in lume,este un
lucru firesc sa fii supus greselii.
Si asta nu numai ca avem o oarecare
unda de imperfectiune,ci pentru ca te
lovesti de inchistarea celuilalt.O punte de
legatura ar fi ,,extrema poetizare’’, dar nu
e decat un fals pretext pentru a te expune
pe tava,si rar sa iesi un peste delicios in
ochii deja absorbiti de nou ai oamenilor.
Punct si de la capat ar fi
refrenul,dar stilul conteaza.
In unele momente exista o joaca
intre soarece si pisica, tot ranindu-ti
simtirea .Jocul iubirii ,plasa pestilor,…dar
imi dau seama ca sunt dur,cred si eu in
iubire.
Viata este iubire,o singura linie
trasa pe hartie,pentru cel iubit poate si
sigur reprezinta aproape tot interiorul
persoanei. Pacat de miza mare a jocului ,si
noi ne ascundem.
Acum nu mai este timp pentru a
scrie carti, nimeni nu le citeste,un
articolas mic si totul la scara redusa.
Foarte repede curge seva vietii,si
pentru a nu inebuni de viteza ametitoare,
{sau poate iti place},trebuie sa –ti
incadrezi trairile intr-un sistem.
Cel mai slab calitativ sistem este mai bun
decat nimic. Altfel risti sa fii o rotita
dintr-un angrenaj ce merge spre
prapastie.Macar sa fie un inceput si un
sfarsit in toate actiunile,ce este intre,
mai poate fi si pe langa, dar sa incepi si
sa termini cat de cat bine si ai un loc
disponibil la odihna.
Nu vorbesc sarcastic, pentru ca
inima mea cauta cu infrigurare acel loc si
nu se va odihni, pana ce nu va ajunge acolo.
Doar observ ca nu mai este loc de gingasie
si delicatete in ametitoarea cursa dupa
premii.
Oricum a scrie ceva este ca o
reprezentatie la teatru, cortina se ridica
si ametitul trubadur incepe.Dar toate , cum
am mai spus trebuie sa aiba un sfarsit,nu
uitati sfarsitul…,sfarsitul e aproape…
{sistemul si cu gingasia}…ah.
