Poemul scris ,e ca o pata ,
Ce lumea-ntreaga iti deschide.
Elanul frant al unei muzici
Subtire ,lin si ce surade.
Tot vorbindu-ti neintelese ,
Taine-adanci cu spirit sobru,
Te privesti inchis in tine
Ca un farmec ce se tese.
Iar din mintea-ti linistita ,
Ca un fulger de lumina,
Regasesti ideea clara
A-nceputului de tina.
Pe atunci cand plin de seva,
Trandafir galbui de casa ,
Incepe-ai a privi lumea
Din fotoliu ,langa masa.
Inceputuri de lecturi ,
Tineretilor fiind hrana,
Ai uitat sa traiesti simplu,
Ca si ceilalti {loc la crama}.
Cautand sensul in stele,
Te-ai facut de nedescris,
Un copil ce are lumea
Lui ,din ce e scris.
|
