Cand descopar aceste minunate seminte ,
Ce nu au rodit indeajuns de mult in sanul
meu,
Pentru a fi si eu, un inceput promitator
unei flori ,unui copil sau unui copac,
Atunci aflu cu simplitate si profunda
simtire adevarul.
Se poate si pe viitor alcatui o viata
pornind de la ruinele acesteia.
Ca un fluviu ce arde mocnit ,asa ma vad in
interior ,
Ruinele,fatade galbene ale unor visuri de
liceu,
Ma impresoara.
Traiesc acum ,si pentru prima data ,in
orasul acesta incarcat de ruine vii ce
asteapta o bagheta magica ,
Pentru a le desteleni din stramtorarea
unui vis de deznadejde.
Totul mi se pare asa de frumos ,
Iubesc frumusetea , o spun si ma doare .
