Sufãr de anacronism retoric
şi mã zbat între neanturi prescrise-n
pergament.
Timpul are o secundã în plus pentru mine?
Secundele par îngheţate în simetrii
absolutiste
ce amintesc de clipe cu iz de pamflet divin.
Retina minutului pâlpâie agresiv
când vâsleşte spre miopia care luceşte
strident
ca o furtunã.
În timp ce vâsleşte minutul ca un
clarvãzãtor,
e semilunã între orizonturi.
Timp dezmierdat de Faust!
Vino şi dezmiardã coloana vertebralã a
infinitului
ce se sfãrâmã mormãind în rugina uitãrii !
Kenozã este numele meu!
Fac o micã regie la piesã.
Fãrã playback, vã rog!
