Autor:	Chiriac George ( georgechiriac ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Vocea infinitului cu gânduri

Ridic corãbii din gânduri pãrãsite-n albastru mut cu aripi de catarge ce se avântã-n zbor. Spinii reci ai nemuririi picteazã cerul din risipitul meu trecut iar netrãirea mã mângâie cu parfumul unui vechi amor. Privirile au stins ochii reci în grabã viaţa crudã m-a rugat sã lupt, iubirea rebelã nu vrea sã mã vadã jocul titanic din inimi nu e-întrerupt. Astãzi sunt trist ca genele-nchise, dãruiesc cu putere inimii bãtãi. Necuvintele între noi sunt vii, dar stinse. Totul se-nalţã-n zori din vise. Iubirea a plecat c-un fior în cruciadã. Peste punţi tãcute suflarea mea învie. Nu aş vrea sã fiu sclavul fericit al unui nou venin. Scrisoarea mea de vise de sub patima- nserãrii. Recitã o iubire rãstingitã în culori de roşu- violet. Ca o nuanţã rece se amestecã printre nefiinţele uitãrii, tresare, zvâcneşte, trãieşte şi suspinã pe al vieţii şevalet. Pe sub semne reci de stopi de rouã prinş în singurãtatea din sãrutul unei dimineţi apari în inima mea când veşnic plouã cu clipe perfide din viaţa unei altei vieţi. Foşneşte rãsãritul ochiilor tãi fulgeraţi de iubire. Tu tresari prin inima mea seninã sculptând astrele speranţelor ca o proscrisã amitire uitatã subit sub raze blânde de luminã. Ca o perseidã în nopţile cu lunã mã pierd rãpus în veşnica-mi uitare, uit de nisipul vieţii ce plânge printr-o dunã, renasc prin vise iubiri nemuritoare. Iubirea cu rãni deschise strãluceşte când uitarea plânge o tainã ascunsã picteazã viaţa mea cu mii de sãrutãri de pe obraji îmi pier şi lacrimile de sânge. A întinerit lumina care te nãştea în zãri. Aripi de suspine zboarã din noi doi, cerul trandafirilor albaştri te cautã-n priviri sublime rafale de iubire mã spalã cu pierdute ploi ce strãpung inima cu trãiri divine. Între un gând şi-o şoaptã ascunsã cerul sufletelor noastre naşte visul unui infinit şi aminteşte de iubirea strânsã ce pe aleea fericirii acum a înflorit. Dau la o parte mantia nopţii ce zâmbeşte, intru în umbra sufletului fugar. Gheaţa tãcerii romantic se topeşte. Am ieşit din pandantivul meu hoinar. Prin dansuri de clepsidre negre mi-am ciobit zborul ce doarme timid în depãrtãri de ere îngheţate. Acum, prin ochii gândurilor uitate, împletesc somnul ce aleargã istovit prin iluziile uitate. Şi-aş vrea acum sã tremur abisul efemer. Nu-mi pot uita fiinţa rãtãcitã-n sufluri, vreau o exilare durã spre dulcele Eden… sã rãtãcesc firav şi-n alte gânduri. Acolo unde numai infinitul cântã simfonii în gând flacãra iubirii mã ştie pe de rost. Tac alãturi de un funerar mormânt fiind aruncat uitãrii, sunt robul cel ce-a fost. Aş vrea sã uit ceramica prin sânge cu cioburi de tristeţe sã mã-nfierbânt. Venele mi le-ai cusut, doar miezul nopţii plânge în al vieţii rãtãcit veşmânt. Am prins rãdãcini, umbrit. La dramã, martor mi-este timpul. În noapte panteonul de iubire se dãrâmã, dar ştiu cã suntem dubla stea din infinit. Levitez prin vise şi mã fac ţãrânã… Aceste gânduri scrise-n grabã cautã îndoiala ce doarme azi în şoapte. Douã inimi vor sã se revadã nu vor uita de iubirea ce pâlpâie prin noapte. S-au scurs etern din vocea mea de gânduri doi trandafiri ce se lovesc de infinitul unor stele. Prin puterea versurilor s-au frânt uitaţi în risipite rânduri . Anii care vin vor aduce iar tãcere? Aflu cã şi eu sunt om şi pot sã plâng dar n-am nicio chemare. Prin sentimentala mea zare te-am adus la mine-n gând. Când clopotele-mi vor bate-n tâmpla rece apusul va bea din amfore arome de divin. Când n-oi mai fi, totul şovãielnic trece. Aştept corãbii ce nu mai vin.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Precum ruddy, mi-a placut autobiografia ta. Si desigur si poezia aceasta. :) Sper sa vizitezi si tu profilul meu si sa comentezi, daca doresti. Bye.	Bogdan, M.G.
2.	bine te-am gasit!	ruddy
3.	autobiografia ta de la inceput m-a incitat sa te citesc...te descopar atat de frumos si atipic incat indraznesc sa cred ca celor de aici le e teama sa te cunoasca	ruddy

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]