Stau in statia de tramvai si ii privesc
pe trecatori, pe cei care s-au oprit si pe
cei de peste drum, departe, care nu-mi dau
seama exact ce fac. Printre trecatori nu am
gasit nici unul care sa-mi placa. Sunt prea
grabiti si nepasatori. Dar printre cei care
au ramas in statie vad o fetita mica,
draguta, atat de firava... si atat imi
amintesc despre mine ... ca am ramas privind-
o si parca nu mai sunt eu ... e numai ea.
Se foieste pe langa mama ei dar aceasta
nu baga de seama deoarece se uita mereu in
directia din care trebuie sa vina tramvaiul.
Probabil se grabeste undeva. In apropiere de
statie e cofetaria "Codrina" si e clar ca au
trecut pe acolo caci mama tine cu grija intr-
o mana un tort bine impachetat. Oare cati
ani o fi avand... sa fie vreo patru?
Uite ca vine si tramvaiul. Multa lume
urca dar nu chiar toata, urca si fetita cu
mama ei. Sunt locuri goale. Sofisticata si
tanara mama, pictata frumos pe toata fata,
alege doua locuri alaturate pentru ea si
micuta. Tramvaiul a mai facut itre timp
cateva opriri neimportante iar acum opreste
din nou in statie. Urca doi domni dintre
care unul e mai chipes decat celalalt. (Si
asta nu am observat-o eu ci tanara doamna,
ca eu nu mai contez am stabilit deja lucrul
acesta. Tot ce conteaza acum e fetita si tot
ce tine de ea, cum ar fi mama care, la
propiu, hm... nu prea stie sa tina de ea.)
Barbatii incep o discutie despre nimic
important. Fetita priveste mereu la tortul
de pe genunchii mamei. Femeia priveste mereu
la unul dintre ei, acela care desi flutura o
mana cu o verigheta in timp ce explica, de
parca ar fi la aerobic, e totusi mai aratos
si mai interesant. Ea il priveste insistent,
el o observa si zambeste. Si nu stiu ce ar
fi urmat in mod obisnuit dupa fazele astea
ca... tramvaiul a ajuns in sfarsit acolo
unde mama si fetita trebuie sa coboare (eu
nu cobor aici ... ca uite abia acum imi
amintesc si de mine). Prima care se ridica e
mama si desi ar trebui sa se grabeasca
intarzie tragand de blugii cu talie joasa
spre a nu i se mai vedea bichinii de culoare
mov chiar si cand sta in picioare. In acest
timp a lasat tortul sprijinit pe scaunul pe
care a stat iar fetita, mai grabita putin,
incearca sa se ridice, singura ... dar nu
reuseste pentru ca tramvaiul franeaza brusc.
Micuta cade cu fundul pe tort. Mama o ridica
smucind-o brutal de o mana si dojenind-o.
- "Daca si tu stai si te uiti ca
moaca"... Riposteaza fetita la scuturatura
mamei.
Certandu-se nu au mai apucat sa
coboare. Cert este ca acei barbati au
coborat. Ele insa au coborat odata cu mine
la statia urmatoare. As mai fi avut timp sa
le observ dar nu mai puteam. Acasa i-am
povestit prietenului meu Gigi totul, despre
fetita. El a ras in hohote de replica
fetitei:
- Haha ha! Si zici ca asa a zis o
fetita de patru ani "stai si te uiti ca
moaca" si tot repeta cuvintele fetitei si
radea. Eu ma intristam tot mai mult... e
clar ca a mai auzit undeva acele cuvinte...
