Mama spala rufe, trebaluieste prin casa,
face de mancare, sunt multe si greu de
facut... Gigi sta singur pe covor in camera
lui si se joaca. Se joaca acolo de mult timp
si asta face in fiecare zi, de fapt nici nu
are ce altceva sa faca. E singur. Singur la
parinti, singur in camera, singur si
plictisit. Si nici o jucarie nu-l
intereseaza dar totusi se joaca, sau cel
putin asa pare, cu un tablou. Stiu, pare cea
mai proasta idee sa vrei sa ti ocupat un
copil mic dandu-i... un tablou. Daca ar
intelege totusi ce reprezinta acea imagine
oricum s-ar plictisi foarte repede de ea, ca
orice copil. Gigi insa nu e orice copil ...
Sta asezat cu funduletul pe covor si tine
tabloul pe genunchi. Il priveste cu mult
interes, mult timp. Nu ma pricep la
descrieri si nici rabdare nu am sa va fac sa
intelegeti cat de frumos era acel peisaj de
iarna din tabloul lui Gigi. In orice caz nu
era mai frumos decat atat cat privind-l un
adult sa spuna zambitor ca e frumos, apoi sa-
l dea la o parte. Copilul insa e absorbit de
imagine si framantat de ganduri. Bine ca o
lasa pe mama in pace sa-si faca treburile…
Dar... deodata copilul striga: Mamaaa! Si
imediat raspunde mama, dar micutul tace si
nu se mai aude nimic astfel incat mama crede
ca i s-o fi parut. Dar dupa un timp iar se
aude: - Mamaaaa!
- Daaa!
- Mamaaaa! Ei, acum e clar. Pe ea o
striga si o vrea numaidecat langa el.
Intrerupta de la treburi mama vine si
grabita deschide usa:
- Ce-i?
- Mama uite vaca. Si copilul pune
degetul apasat pe tablou.
- Hm… nu e vaca, acolo e cerbul, ii
spune ea zambindu-i ingaduitor. Il mangaie
pe cap si pleaca inapoi la treburile ei. Nu
dupa mult timp se aude iar:
- Mamaaaa! Mamaaaa!
Intr-o clipa mama e langa el:
- Ce-i?
- Mama uite vaca!
Rabdatoare mama ii explica din nou ca acolo
e cerbul si pleaca iar, dar nu apuca sa faca
nimic ca Gigi o striga de data asta si mai
tare:
-Mamaaaaa!
Speriata ca poate s-a lovit sau a patit ceva
micutul vine repede in camera lui.
- Ce-i puiule?
- Mama uite vaca! Si ochii ii sticlesc
asteptand…
- Nu e vaca e cerb, ti-am mai spus ca-i
cerb. Da, asta e cerbul. Desi e sacaita mama
se abtine si nu se supara. Cum ai putea de
fapt sa te superi pe minunata faptura cu
fata alba de ingeras, cu ochi mari,
albastrii si nevinovati…
Sigura ca de data asta a rezolvat
neclaritatea copilului mama da sa plece dar
nici bine nu se intoarce spre usa ca e
chemata de o voce linistita, sigura…
- Mama, spune el cu un aer intelligent… si
mama il priveste …
- Uite boul.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Hmmm... un fel de "Un incornorat e bou?" Eu nu sunt de aceeasi parere, dar ideea e interesanta :)
