Zărzăreua cu pistrui
Într-o încăpere, modern utilată, la
un birou imens şi oval stă un domn plinuţ şi uşor
grizonat îmbrăcat într-un costum ultimul
răgnet, sau strigăt, sau urlet, mă rog!,
costum ale cărui linie şi tuşeu arată, fără
putinţă de tăgadă, că face parte din
colecţia â€ŢJohn Galliano" pe 2010,
prezentată la Milano. Alături de acest
domn, mai într-o rână, la unul dintre cele
două birouri mai mici şi dreptunghiulare,
stă un domn, la fel de puţin grizonat care poartă
un costum tot de la Milano, numai că linia sa este,
hăăăt, tocmai din colecţia de... anul
trecut!!!
―Hai, hai mai repede, domnule
Dimache! Intraţi!
―Să trăiţi, domnule Dilimache, de
fapt, domnule ministru-secretar de stat!
―Să trăiesc, măi Dimache, să
trăiesc! Dar dacă se întâmplă să mai
întârzii o dată, s-a zis cu tine!
―Am înţeles, să trăiţi, domnule
ministru-secretar de stat! S-a zis cu mine.
―Uite, Spirache cum a ajuns la timp?
―Mă scuzaţi, domnule ministru-
secretar de stat! Cu el nu se va zice.
―Şi tot nu înţeleg, cum dracului v-
am găsit taman pe voi: Dimache şi Spirache,
şefi de departamente?!
―S-a întâmplat... S-a întâmplat să
fim veri cu dumneavoastră, domnule ministru-
secretar de stat.
―â€ŢDomnule ministru-secretar de
stat". Bine că s-a întâmplat, Spirache.
Acum eu, de fapt, nu te cert Dimache, dar
îmi place să aud cum îmi spuneţi
voi: â€Ţdomnule ministru-secretar de stat"!
Da, mă, sunt ditamai directorul general cu
rang de ministru- secretar de stat şi asta
nu datorită vouă! M-aţi înţeles?
―Înţeles, să trăiţi, domnule
ministru-secretar de stat!
―Aşa! Acum, stai jos Dimache, să
trecem la oile noastre!
―Aveţi şi dumneavoastră, domnule
ministru-secretar de stat?
―N-am, Dimache, n-am, dar aşa se
spune! Sau o să am dacă îmi daţi voi! Că
voi sunteţi tari în astea!
―Se poate domnule ministru-secretar
de stat, nu v-am dat noi de fiecare Paşte
câte 10-15 miei?!
―Ba da, măi Spirache, nu mă plâng.
Să intrăm în probleme, doream să spun...
―Să intrăm, domnule ministru-
secretar de stat!
―Că trebuie să ieşim şi noi în faţă
cu ceva. Să vuiască presa. Să fim
felicitaţi, mai ales eu. Tu, Dimache, de
exemplu, ce ai făcut pentru ca sectorul de
care răspunzi să nu mai aibă pierderi?
―Eu, ca sectorul de care răspund să
nu mai aibă pierderi, domnule ministru-
secretar de stat, deci, şi ca să vuiască
presa, deci ca să nu mai aibă mari
pierderi, pierderi datorate, în general,
pierderilor neplanificate, domnule ministru-
secretar de stat, eu, adică în
departamentul pe care cu onoare îl conduc
am dezvoltat o încrucişare a zarzărului de
stepă cu cel de câmpie, iar rezultatul nu a
întârziat să apară.
―Bravo! Ce a apărut?
―Zarzăre, să trăiţi, domnule
ministru-secretar de stat!
―Cum, să trăiesc zarzăre,
tembelule?!
―Adică, am obţinut un zarzăr care...
―Stai aşa, Dimache! În primul rând,
spune-mi ce este
zarzărul?
― Zarzărul, domnule
ministru-secretar de stat, adică Armeniaca
vulgaris, este un pom fructifer asemănător
cu caisul.
―Bun! Zi mai departe!
―Fructele acestui exemplar obţinut
prin încucişări multiple sunt mult mai
rezistente decât cele ale zarzărului comun,
cel de câmpie.
―Să zicem că nu sună rău. Ce facem
noi cu fructele, Dimache? Cu zărzărelele!?
―Noi, cu fructele, domnule ministru-
secretar de stat, ca să vuiască presa...
―Şi să ieşim în faţă, domnule
ministru-secretar de stat, mai ales
dumneavostră.
―Exact aşa cum spune şi Spirache,
şi pentru ca noi să ieşim în faţă, domnule
ministru-secretar de stat, mai ales
dumneavoastră, am obţinut zărzăreaua cu
pistrui...
―Zărzăreaua cu pistrui?!?
―Zărzăreaua cu pistrui, domnule
ministru-secretar de stat.
―Şi ce aduce nou zărzăreaua cu...
pistrui?
―Pistruii, domnule ministru-
secretar de stat.
―Pistruii!!! Extraordinaaar! Şi la
ce sunt bun ăştia, Dimache?
―Pistruii, domnule ministru-
secretar de stat, protejează mult mai bine
fructul, oferindu-i, în cazul grindinei de
câmpie, o protecţie de cu până la 15 minute
mai mare, decât în cazul zarzărei comune,
exact cât îi trebuie pentru ca grindina sa
se oprească. Conferind astfel o producţie
record pe cap de pom fructifer încrucişat.
―Măi, Dimache, cum să zic!? Sună...
interesant. Bun, le-am obţinut şi ce facem
cu ele? Aici e şpilu’!
―Domnule ministru-secretar de stat,
şpilu’ este că după ce le-am obţinut
intervine departamentul colegului meu
Spirache.
―De la Ana la Caiafa. Ia, zi,
Spirache!
―Domnule ministru-secretar de stat,
aşa obţinute cum sunt, oamenii din
departamentul meu culeg aceste zarzăre, cu
mare grijă, după care le pun în lădiţe din
lemn de bambus, aduse din import şi le
livrează, contra-cost, departamentului
colegului meu Dimache.
―Contra-cost?!
―Păi, da, domnule ministru-secretar
de stat, să creăm plus-valoare.
―Aşa, şi? Acum mingea este în
terenul tău, Dimache.
―Da? Mă apropii de minge, o plimb
un pic, după care o şutez şi dacă dau gol
este gol, dacă nu, nu!
―Dimache, era vorba de a relua
discuţia despre zarzăre!
―Exact, domnule ministru-secretar
de stat, iar în departamentul meu, printr-o
tehnică specială aplicată de utilajele pe
care tocmai le-aţi importat, le scoatem
sâmburii, după care le livrăm, frumos
ambalate în pergament japonez,
departamentului colegului meu. Evident...
―Contra-cost.
―Ca să creăm...
―Plus-valoare.
―Exact, domnule ministru-secretar
de stat, eu preiau, de la colegul meu
Dimache, fac un proces-verbal de
constatare...
―Pentru ce?!
―Pentru că pe timpul transportului
sigur s-au depreciat câteva zarzăre,
domnule ministru-secretar de stat.
―În cinci metri!? Ei, dar dacă sunt
numai câteva zarzăre, zi mai departe,
Spirache!
―Aşa, le preluăm la departamentul
meu, le facem o baie cu apă distilată, după
care le punem la fiert în cazanul sub
presiune, Siemens-Martin, pe care l-aţi
adus cu mari sacrificii din Germania.
Timpul de fierbere şi de coagulare al
zaharurilor este de circa 120 de minute,
aşa scrie la manual. Luăm zarzărele fierte
şi le punem la borcan şi le mai lăsăm două
zile la bain-marie. La trei zile de la
răcirea controlată, punem capacul, facem
pasteurizarea şi trimitem întreaga
producţie la departamentul colegului meu,
Dimache.
―Contra-cost, desigur!?
―Bineînţeles, domnule ministru-
secretar de stat.
―Ca să creăm...
―Plus-valoare.
―Bine, tu ce faci Dimache, că
mingea este în terenul tău?
―Vreţi să spuneţi... borcanul!?
―Ce borcan, Dimache?!
―Borcanul cu producţia pe care
colegul meu, Spirache, a obţinut-o din
fierberea zarzărelor, domnule ministru-
secretar de stat.
―Cum, doar un borcan?! Adică voi
vreţi să spuneţi că eu am adus toată
această aparatură, de peste două milioane
de euro, ca să obţinem un singur şi unic
borcan?! Şi ăla de zarzăre!?
―Să nu stricaţi biroul, domnule
ministru-secretar de stat. V-aţi lovit şi
la mână.
―Asta nu-i treaba ta, Spirache. Cum
dracului pot eu să ies în faţa presei?! Ce
le spun eu?! Că după o investiţie de peste
două milioane de euro, am reuşit să obţinem
un borcan de aşa-zise caise!
―Zărzărele cu pistrui, domnule
ministru-secretar de stat, nu orişice!
―Zărzărele timpurii de stepă,
domnule ministru-secretar de stat.
―Un borcan, auzi! Voi aţi tâmpit!
Şi cam câte bucăţi intră într-un borcan?
―Domnule ministru-secretar de stat,
am reuşit, prin eforturile conjugate şi ale
celorlalte departamente externalizate, să
introducem fix 36 de zărzărele.
―Fix, Spirache!? Fix 36?!
―Fix, domnule ministru-secretar de
stat. Niciuna în minus.
―Mă, voi mă omorâţi! Şi cam care
sunt costurile per zărzărea?
―Serviciul Operaţional-Financiar-
Contabil-Administrativ-PSI, adică doamna
Tăsica, ne-a făcut o calculaţie per
zărzărea de circa 1000 de euro...
―Ceee? O mie de euro?!
―Vedeţi, domnule ministru-secretar
de stat, că sunteţi surprins! Păi dar când
va afla presa. O să vuiască exact cum v-aţi
dorit.
―O să vuiască idiotule, iar eu o să
zbor de aici vuit gata, cu voi legat de
mânuţă. Trebuie neapărat să inventăm ceva...
―Ceva... Ceva, ce, domnule ministru-
secretar de...
―Mai lăsaţi-mă cu linguşeala!
―Dacă trebuie să inventaţi ceva,
atunci noi am plecat, domnule mini...
―Nu plecaţi nicăieri. Mi-a venit...
―Dumneavoastră?!
―Ideea, Spirache! Ce-ar fi să le
spunem că sunt zărzărele islandeze
cultivate la umbra cocotierilor de stâncă,
după care au fost ţinute în lapte de capră
tibetană şi stropite cu pulbere de cristale
Swarovski...
―Domnule ministru-secretar de stat,
numai dumneavoastră putea să vă iasă o
asemenea idee genială!
―Păi, sigur că numai mie că de aia
sunt...
―Ministru-secretar de stat.
―Exact! 5000 de euro per zărzărea.
Depăşim planul şi iau şi primă specială.
50% din salariul pe ultimele 12 luni, dar
tocmai în acel moment, în cadrul uşii, se
ivi un căpşor brunet cu multe moaţe-n păr.
―Domnule Dilimache, puteţi să
opriţi repetiţia! Au sunat de la Cabinetul
domnului prim-ministru, postul de director
general cu rang de ministru-secretar de
stat a fost ocupat de un reprezentant de la
UDMR.
―De la UDMR?!
―Da, de la UDMR!
―Ete, al dracu’, să-l văd eu cum o
scoate la capăt cu zarzărele tâmpiţilor
ăstora!
Ăsta-i şpilu’!!!
|
