Nicu
Unul dintre colegii mei, n-am sã-i
dau numele, se ştie el, avea replicã la
orice şi, mai ales, nu puteai sã iei un
pumn în gurã cã el luase, cândva, doi. Nu
putea sã-ţi iasã un neg pe undeva cã lui îi
ieşiserã pe tot corpul, orice ţi se
întâmplase ţie la el se regãsea înzecit.
Cunoaşteţi genul!
Mitoman şi megaloman!
Ajunsesem cu colegii, atunci când
îl vedeam cã se apropie de noi, sã inventãm
repede un subiect extraordinar, o
întâmplare care sã frapeze şi sã-l incite.
Nicu, sã-i spun aşa, prindea
discuţia din zbor, asculta un minut, dupã
care se lansa în ditirambicele lui
întâmplãri, oarecum asemãnãtoare. Leşinam
de râs.
Culmea este cã, de la un timp,
chiar începuseră sã i se întâmple fel şi fel
de lucruri.
Rãzbunare divinã?! Cine ştie!
Drept este cã pãrea condamnat la
cele mai neverosimile accidente şi
incidente.
În fine, Nicu îşi aflã jumãtatea
chiar printre colegele noastre. Nuntã mare
la un restaurant din gura Oborului. Nuntã
la care soacra-sã, soacra micã, a fost
prinsã în toaleta restaurantului cu socrul
mare, adicã, onor, tatãl lui Nicu.
Micã soacra, dar cu pofta mare!
A ieşit scandal monstru, din ce mi-
au relatat colegii care fuseserã la nuntã,
unele dintre rude, supãrate, au plecat
chiar fãrã sã mai dea darul. Paranghelie,
ce mai!
Ei bine, dupã nuntã, Nicu s-a mutat
în apartamentul soţiei sale, pentru cã el,
de la întâmplarea cu toaleta, rupsese
iremediabil legãturile cu tatãl sãu.
Era varã şi ieşiserã el, soţia,
soacra micã, divorţatã acum şi cumnata,
elevã în clasa a XII-a, toţi ocupanţi ai
aceluiaşi apartament cu trei camere, sã se
rãcoreascã pentru cã în casã nu se mai
putea sta de cãldurã. Locuiau undeva pe
Avrig, într-un bloc la etajul VI. Pentru ca
în casã sã se facã mai rãcoare deschiseserã
şi uşa de la intrare. şi, în timp ce
stãteau pe balcon pãlãvrãgind vrute şi
nevrute, Nicu vede doi tineri care cãrau cu
mare dificultate un frigider.
â€ŢSãracii oameni, ce se mai
chinuie!" fãcu colegul meu.
â€ŢOameni amãrâţi, ce vrei!?" îi
compãtimi şi soacra micã.
â€ŢDacã aveau bani, luau şi ei o
maşinã, dar aşa..." spuse şi cumnata.
â€ŢAuzi, nevastã, du-te şi tu şi adu
o sticlã de suc, cã o fi pe nord
apartamentul, dar cãldura asta este
cotropitoare."
Se duce soţia, dar se întoarce
ţipând, roşie de furie.
â€ŢCe-i, Nuţi? Ţi-e rãu?"
â€ŢFrigiderul, Nicule!"
â€ŢE?!"
â€ŢE frigideru’ nostru."
De n-a strigat colegul ãsta al meu,
pânã ce i-au ieşit ochii din cap, iar ãia,
speriaţi, au lãsat agregatul şi au luat-o
la fugã, dispãrând printre blocuri. Tupeu
de borfaşi.
S-au chinuit o jumãtate de ora cu
doi vecini, sã-l aducã pânã sus, cãci era
plin frigiderul şi congelatorul la fel.
O sãptãmânã nu am râs decât pe
seama întâmplãrii cu frigiderul. De
cascadorii râsului, nu altceva.
Era de ajuns sã vezi cã apare Nicu
pentru ca sã stârneascã zâmbetul, noroc cã
nu se supãra, ştia de glumã.
Tot aşa, o altã întâmplare, merge
Nicu sã cumpere ceva pentru casã, un
aspirator, pare-mi-se, îl ducea în braţe ca
pe sfintele moaşte, când, în dreptul unui
bloc de pe şoseaua Mihai Bravu, la etajul
unu, zãreşte prin geam o tânãrã dezbrãcatã
care se fâţâia de colo-colo, neatent, nu a
vãzut cã unui canal îi lipsea capacul şi...
dus a fost, cu tot cu aspirator.
S-a şi internat, sãracul, îşi
fracturase un braţ. Bine, mãcar cã
aspiratorul nu pãţise nimic!
Cel mai haios era faptul cã toate
detaliile întâmplãrilor sale, reale de
acum, le aveam chiar de la eroul nostru,
Nicu.
Dupã aceastã întâmplare,
bineînţeles cã porecla lui a
devenit â€Ţcanal"!
Pe unde-l prindeam, îl întrebam: ce
faci, mãi, â€Ţcanal"?
I-a trecut braţul.
I-a trecut braţul, dar a venit
cutremurul. Cel din august 1986, cel mai
mare dupã cele din 1940 şi 1977. 7,1 pe
scara Richter.
Era miezul nopţii, se iubise cu
soţia şi, amândoi aşezaţi de-a curmezişul
patului, pãlãvrãgeau şi admirau luna.
Linişte!
Când şi când îşi mai spuneau
câte o dulcegãrie...
Acea linişte avea ceva straniu în
ea, pãrea cã luna îngheţase, ca imediat sã
se porneascã un uruit asurzitor şi sã se
mişte blocul în toate direcţiile.
Soacrã-sa ţipa, în timp ce se
apropia de sufragerie, acolo unde îi
spusese ea cândva cã este cel mai sigur loc
în caz de cutremur, unde mai pui cã ţipa şi
cumnata, ãsta, Nicu, nu ştia ce sã facã mai
degrabã, sã se îmbrace sau sã fugã sub
grindã, nevastã-sa trãgea de el, speriatã,
bãgându-i unghiile în gât, aproape sã-l
sugrume.
Nu-şi gãsea chiloţii, dar în clipa
aceea, în fracţiunea care compune o secundã
de cutremur care poate pãrea cât un veac, a
luat decizia sã se salveze.
Şi-a luat soţia de o aripã şi s-a
tras sub grinda din hol, moment în care,
lângã el, au ajuns soacra şi cumnata. Noroc
cã lumina era stinsã.
O replicã se fãcu simţitã din nou,
speriatã, soacra se bãgã şi mai tare în
Nicu şi, pentru a se susţine mai bine, a
vrut sã-l apuce de mânã, dar l-a apucat
de...
Cã doar nu era omul cu trei mâini!
Nicu a tras un ţipãt sfâşietor de
sopranã, fapt ce a determinat-o pe soacrã
sã leşine. De ruşine.
Le-a lãsat pe soţie şi cumnatã sã
aibã grijã de femeia leşinatã şi şi-a tras
repede un pantalon de pijama.
I-au dat cu oţet pe la nas, mã rog,
într-un final, femeia şi-a revenit.
Dupã care din nou linişte.
Soţia şi cumnata lui Nicu au crezut
cã din cauza cutremurului leşinase mama.
Mult timp de la acea întâmplare
Nicu nu mai putea sã se uite în ochii
soacrei. Dar soacra putea. Şi zâmbea ori de
câte ori acesta trecea pe lângã ea sau i se
adresa.
Bineînţeles cã noua poreclã al lui
Nicu era â€Ţcutremur".
La un an dupã cutremur, aflu de la
Nicuşor cã divorţeazã.
â€ŢEşti nebun, Nicule? Aveai o
cãsnicie aşa de frumoasã!" ce sã zic şi eu.
â€ŢAm prins-o cu unu’!"
â€ŢBãi, cum dracu’..."
â€ŢLasã, Bogdane, mai bine!"
â€ŢDar ce s-a întâmplat, dacã poţi
sã..."
â€ŢÎn vara asta am fost la mare, la
Mamaia, am stat la hotel Majestic. Frumos,
patru stele, menu a la carte, piscinã, plajã, bere,
discotecã, zic: sã o distrez pe doamna! Am
cheltuit cât o fãceam într-un an."
â€ŢAşa?!"
â€ŢMãi şi, dimineaţã, mã duc la
pescuit, eu, ştii sunt maniac cu pescuitul,
de obicei stãteam pânã la masa de prânz,
dar a venit un paznic sau miliţian ce era
şi mi-a spus cã acolo se pescuieşte doar cu
permis. Am strâns sculele şi am plecat spre
hotel. Intru în camerã, las sculele şi dau
sã mã duc la plajã dupã Nuţi.
Ies pe balcon sã-mi iau prosopul şi
aud din camera vecinã oftaturi şi
miorlãieli. Zic: ei, lumea nu vine doar
pentru bronz la mare. Numai cã, de la un
timp, vãicãrelile semãnau cu ale lui Nuţi,
adicã, ce mai, erau identice. Mã urc pe
balustradã şi trec dincolo, uşa de la
balcon dechisã, dau perdeaua la o parte şi
o vãd pe Nuţi, trântitã pe spate, iar peste
ea un bãrbat. Simţeam cã se învârte
pãmântul cu mine. Iau un şezlong de pe
balcon şi îl trântesc cu putere în spatele
bãrbatului care se rãstoarnã şi îi vãd
faţa..."
â€ŢE?" fac eu nerebdãtor.
â€ŢE?!"
â€ŢPãi, e? Cine era? Cã mã fierbi ca
pe fasole, în şapte ape!"
â€ŢTaicã-miu, Bogdane! Pramatia de
taicã-miu. Venise special la hotel şi, în
fiecare dimineaţã când eu plecam la
pescuit, animalul ãsta şi-o trãgea cu
nevastã-mea. Cine ştie de cât timp dura
situaţia asta!?"
â€ŢMãi, Nicule, am râs noi ce am râs
de aventurile prin care ai trecut, dar acum
este prea groasã. Îmi pare rãu!"
â€ŢÎn toatã întâmplarea asta a fost
şi un lucru pozitiv, ca sã zic aşa."
â€ŢCa sã zici! Atunci spune!"
â€ŢEi, m-am cuplat cu soacrã-mea, iar
când ea pleacã la serviciu, o am pe cumatã-
mea care... îmi ţine de urât!"
â€ŢCa sã vezi, numai ţie ţi se puteau
întâmpla toate astea."
â€ŢBogdane, m-am convins, însã, de un
lucru, cã trebuie sã cauţi în tot rãul şi
un bine. Acum mi-e foarte bine. Mã simt
iubit!"
La scurt timp dupã aceastã nouã
poveste a lui Nicu m-am transferat şi nu am
mai auzit nimic despre el.
Pe la începutul anilor ’90,
prin ’92 parcã, mã reîntâlnesc cu Nicu. Ne-
am strâns mâinile, ne-am îmbrãţişat, ne-am
adus aminte de trecut...
â€ŢAuzi, Bogdane, ştii, ce-am fãcut?!"
â€ŢCe-ai mai fãcut, omule?"
â€ŢAm reuşit sã o determin pe soacrã-
mea sã treacã apartamentul pe numele meu,
de fapt, am fãcut contract de vânzare-
cumpãrare!"
â€ŢBravo!"
â€ŢDa, dupã care i-am dat papucii şi am
trimis-o sã stea cu fi-sa şi taicã-miu."
â€ŢŞi cu cumnata?"
â€ŢPe 7 noiembrie avem nunta. Eşti
invitat de onoare."
â€ŢMãi, Nicule, pentru mine este o
onoare, dar..."
â€ŢDar tu ştii cine ne sunt naşii?"
de unde dracu era sã ştiu, cã doar nu eram
Mafalda!
â€ŢCine sunt? Cã la tine zici cã eşti
la Surprize-surprize!"
â€ŢTaicã-miu cu fosta mea soţie, cu
Nuţi"
â€ŢCeasu’ rãu-pisica neagrã! Cum
Doamne, iartã-mã? Adica, fosta ta soţie şi
tatãl tãu vor fi naşii tãi de cununie?"
â€ŢDa! Ce înţelegi aşa de greu!?"
â€ŢInimaginabil! Mãi, Nicule, la aşa
un eveniment sã ştii cã vreau sã fiu şi eu
prezent! Vin cu mare plãcere."
Am schimbat numere de telefon, ne-
am strâns din nou în braţe.
Pe 7 noiembrie am fost la nuntã.
Inevitabil, a ieşit din nou un
scandal de pominã.
Ãsta este Nicu!
Pe deasupra, m-am ales şi cu un
ochi vânãt.
Şi pentru ce?
Doar pentru simplul fapt cã am fost
prins cu mireasa în toaleta doamnelor!?
Ãsta este Nicu, numai lui i se
putea întâmpla aşa ceva!
|
