Sa iau trenul, spre nicaieri,
Ieri m-am indreptat
Si ningea
Doamne, ce mai ningea!
Iar gara, mica si in colturi,
Gara mea terestra
Avea o morga…
Avea si smog.
Parasit de mine insumi
Golit de sens si-aproape fara viata
Pe peronul fara capat,
Fara margini,
Picior peste picior,
Stateam cazut pe ganduri
Si-mi inchipuiam,
Ce blasfemie!,
Ca pamantul,
Acea gara mica si in colturi,
Statea sa cada,
Nins si greu,
Peste sufletul meu.
Grea asteptarea
Inconjurat de cercul imaginar
Situat la mijlocul distantei dintre poli
Devenisem, fara de tren,
Fara de bilet…
Devenisem o axa.
Doar o axa.
Si-ntr-un vertigo nebun
Ma roteam
In jurul propriului meu mod de a fi
Astronomic, adica.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nu esti ratacit...esti prea aproape de centru,adica acolo unde cind intinzi mina atingi soarele...
