Trairile esuate ale E-ului meu se inghesuie
una cate una ... spre margini...tanjesc sa
fie transpuse in cuvinte,cuvinte care sa-mi
releve starea interna ...o Arta
sumbra,desprinsa firesc din atata
suferinta...
Imi amintesc cu atata claritate cum la un
moment de timp mi-am dorit atat de ardent sa
le schimb pe toate cele cate sunt si sa le
creez pe toate cele care nu sunt ...
...am vrut sa le traiesc pe toate in
Revers...si acum,toate trairile ce le-am
trait consecvent, imi fug pe rand in-
vers...intr-o descendenta ascendent de
crunta... intr-un amestec de imagini
mazgalite de realitati si vise, de vorbe
mult prea pline...care s-au lasat golite de
fapte usoare... mult prea greu judecate...
Sunt imobilizata intr-un timp
tardiv,...greoi...in care toate se consuma
mult prea devreme si cu prea multa usurinta
Sunt etape bine conturate ce ma inalta si
apoi ma arunca zdrobitor pe aceeasi linie de
Start, de unde astept acum urmatorul fluier
de Plecare, spre o noua Cursa :
Eden-Infern-Eden-Infern...
...mi-e trupul nemiscat si epuizat...e o
incremenire constanta ce ma atarna greu
peste mine...si totul e mecanic, nici
Lumina, nici Frunza sau Fluture sa ma
atinga...rigid si slab...
...cu doi Ochi goi ce nu pot umple
nimic,...caut o Culoare...
...doi ochi care nu reflecta decat un semi-
senin intepator...nu e nici alb, nici un
gri, nici negru...e un incolor aprins ce
ustura..
...si se dechid pentru a se inchide ca intr-
un sistem nervos blocat pe o actiune fara
repaos...
....si nu-i nici o diferenta , caci
pleoapele-mi deschise vizualizeaza aceeasi
Ne-Imagine a celor ce imi sunt inchise...
...iar din cand in cand se umezesc sarat si
fierbinte...de la un calm subtil...spre o
avalansa coplesitoare care usuca...dar de
unde ?...flori negre cresc pe fata mea...?...
Sunt un pesimism cenusiu , uniform si
incurabil...
...simt picaturi hotarate, de o rotunzime
imperfecta,care se descarca pana-n
adancimea Mijlocului meu...si fiecare
rostogolire ...reusesc s-o compar de fiecare
data cu aceeasi aspra constientizare a
sfarsitului prematur si aspru....
...si toate curg in curbe pana-mi umplu o
Balta netarmuita si murdara....si-apoi se
potolesc acolo...dar le aud cat de salbatic
si constant se izbesc de suprafata ei...si
cu fiecare lovitura se tulbura tot mai
mult.. si devine si mai noroioasa si
infecta... si m-as scufunda in ea , dar e
prea in mine...si nu ma pot rasfrange in
ea...si nici sa ma inec in ea nu pot...m-ar
trezi gustul inchis de mal
...si e un miros excitat... de tine, care
vrea sa excite o parte din mine...si e pe
maini, si intre buze...si-l spal mereu....si
mi se pare ca reusesc...dar nu ; e prea
constant,caci pana si mintea e in stare sa
mi-l formeze....sa mi-l readuca atat de
brutal in aerul din cel mai aproape imprejur
in care ma misc sau ma opresc...si nu-i nici
vant sa-l spulbere, sa-l destrame, sa-l
asfixieze cu aerul meu...
...sunt un regret iregretabil...
..deschid ochii,...si pasesc intr-un Moment
din copilarie,...[cu aceeasi senzatie vie
care-mi strange si acum inima frageda si
nestiutoare...]m-am pierdut de cei ai
mei...si ma ratacesc intruna printre siluete
inalte, mult grabite si deloc
cunoscute,...si dintr-o data sunt a
nimanui...nimic din mine nu recunoaste nimic
din afara mea...
Sunt zeci de ganduri care vor sa te
vorbeasca cu atata intensitate, incat se
zdrobesc dureros si asurzitor de scutul
Vointei mele de a Te Reprima...
...lasa-ma sa fug dinspre tine inspre mine...
...si cati fiori se invart in cerc in
mine...si cat ma ametesc de tare...ii invii
pe jumatate, si apoi ii conduc spre
exterior, sa-i pot elibera prin piele, si
prin apa...ii racesc...
Si simt de un viu intens cum toata Viata a
fugit din mine...
intr-o atat de scurta secunda
...si buzele mi-s uscate.. un desert mi-e
gura...simt falci inclestate intre dinti
prea slabi...
Sunt un cuvant reprimat...polisemantic,...
inexpresiv... ilizibil
...nu e trecut, sau vreun prezent;gasesc
doar bucati masurabile de un Timp
finit...care ma urmaresc continuu...si se
chinuie zadarnic sa alcatuiasca un viitor
Fragmentat de mult prea multe Usi trantite
si blocate...de Drumuri care nu se pot
intoarce inapoi neprafuite
...si nu gasesc un Spatiu sa ma Scape...
Sunt Stramta si blocata. N-am loc sa ma
respir pe mine...nici Aer sa-l mai amestec
cu al Altcuiva...
Si cate Stopuri lipite pe dorintele mele le
sfasie implinirea...si ma sfasie salbatec de
cate ori le simt sfasierea...
Trenurile m-au mai invatat ca Nu Am Cum sa
privesc inapoi.
...si nu am pasi precisi, nici Directie sa
ma astepte...si nu mai vreau asteptari sa ma
rastoarne, sa ma inchida intr-un Spatiu mort
si strain de mine...m-ai ascuns de mine...si
mi-e frica...
Ieri mi-a strigat cineva ca sunt mai Palida
decat i s-ar pretinde unui bolnav sa fie...
...si toate cate zac in mine nu le mai simt
ale mele proprii...
Si nu-i Cosmar, nici macar vis sau somn...e
o stare morbida de
Veghe................................................................................. ...parca
stau hipnotizata la marginea unui pat in
care mi se zvarcoleste Sufletul....si ma
rog...caci nu e vlaga nicaieri in mine sa-l
pot tine de mana sa moara sau sa invie...
...si mi-s obrajii goi si singuri...
Sunt alba...o Albeata...
Iubire !...hai plangi tu peste
mine.......................................... ...si
si spala-mi pieptul cersetor...ineaca-mi
slabiciunile in Trecutul care-mi inunda
neintrebat prezentul viitor...taraste-
ma...arunca-ma in Cea pe care am pierdut-o !
Stau in fata unei Oglinzi fara rama...si
vreau sa stiu din nou sa ma privesc...sa-mi
pot recunoaste reflectia care tresare... si
plange atat de sufocant,...fara voia
mea,...fara durerea mea...
...si sanii mi-s straini si vechi...Sarutul
mi-e batran , inert si fara gust...
...si nu-i Credinta sa ma pedepseasca...e o
Speranta insistenta care nu reuseste sa
fie...
....si nu e Mana care sa ma tina bine...
....si nu e Nimeni care sa nu fie doar un
nimeni...
.......................................................................................................
Sunt un colaj de amintiri cu Eu Cu
Tine...usturator inscriptionate pe fiecare
fibra-mi,...infipte ca niste Cuie Ruginite
intr-un trup Inlemnit...
Nu pot...
....si e un Rau prost care nu mai poate face
Bine...un rau care sterge orice
inteligenta...alunga,....goleste.... si
inchide orice deschidere
Nu traiesc [nimic]...sunt nimic decat o
Existenta...
Nu-i nici o Curba sa ma mobilizeze...e totul
drept...e de un sec adanc....e un vid larg
care-mi oboseste simturile...
Si sunt Urata si defecta......si toate
Simptomele care-mi cuteaza si-mi Deregleaza
acum trupul,le simt atat de constient ca pe
niste Pedepse care vor sa ma purifice...
Sunt obosita
...si sapunul care ma spala miroase a mort
...Si nu e zid care sa-mi indrepte
aplecarile...sa-mi sprijine durerile...
Nici un Secret nu mai vibreaza si nici
Mister sa ma Dezlege...nici Adevar care sa
mai salveze...
Dar cate Intamplari atat de clar colorate
alearga fara incetare prin toate venele-
mi...acum intr-un contur alb pe negru...si
as vrea sa ma alerge pe mine...tare tare
!..pana la odihna Genunchilor mei...
...din mine curge un Sange insipid si
plictisit,care nu ma mai inspira spre
nimic...
Caut un Demon sa ma ademeneasca...dar nu-l
gasesc
....si inspiratia mi-o simt cancerogena si
plina de tine,iar Respiratia e prea
apasatoare pentru sensibilitatea firii
mele... e o respiratie care imi preseaza
toate cele cate sunt in mine....toate
organele mi-s frante...e o durere care se
revarsa din mine spre tot
exterioriorul...si-l Polueaza...si-l
sugruma...
Ma framanta o Ne-Stare zapacitoare...sunt o
Neliniste haotica...
Ah...dar linistea bratelor tale...?...
...si nu-i vreun Sens....motiv....sau
ideal,nu-i nici o Destinatie sa ma primeasca
atat de Imprastiata...
E totul un Decor ce nu ma implica...
Si cat de straniu e cum intr-o fractiune de
secunda se poate preschimba in nimic,un Tot
construit in jurul unui jur care nu ma mai
inconjoara...
...si vreau sa plang...sa te plang si sa ma
Plang... !
...si toti oamenii acestia...toti au vise-
atat de mici,...si mi-e rusine cu ele,..sau
de ele..?... si nici macar ciudati nu-mi mai
par...
Sunt uneori momente de luciditate cand ma
intreb cum de mai traiesc, cand cele mai vii
parti din mine se rup una cate una...simt
cum le scap...si le vad cum cad in urma
mea...si pe langa mine
...vreau par trecut prin Vant sa ma atinga
linistit...
... stau si privesc in Gol...si mi se invart
toate imprejurimile...
Sunt un Refuz spre pozitiv !
...si nu e gest care sa-mi releve Adevarul...
Si-n fiecare clipa se rastoarna peste mine o
avalansa de Memorii... remuscate...
Vino si ia-ti Asteptarile !toate zac
ingropate in mine...
...si parca sunt intr-un Film mut...si vreau
sa-mi spun partea...dar nu reusesc sa ma
aud...
...sunt un Fir firav , intrerupt din loc in
loc...si de fiecare data cand imi simt
existenta, ma tot prabusesc in golurile
acestea prea adanci, peste care nu reusesc
si nu mai am cum sa construiesc Poduri
viabile...
Picioarele-mi alearga acum pe o sosea cu un
sens unic...si mii de ganduri ma inteapa si
ma franeaza brusc,de-mi ameteste tot
interiorul...si-mi strang inima in stare de
voma...si mi-e rau.
...si brusc nu te mai vreau.Ma vreau pe
mine...cum sa renasc sa fiu Senina ?!
Sunt o Rana care mai tare se infecteaza...cu
fiecare vindecare incompleta,intrerupta
...e o Rutina apatica...plictisita de ea
insasi
Ma vreau intinsa intr-un lan cu Busuioc
verde...Goala...sa mi-l trec peste piele,sa
ma imbib de miros Rar si purificant...
...si simt in mine o Vointa care-mi vrea
binele...si imi batatoreste nesimtitor
trairile care vor sa ma furnice si sa mi te
readuca cumva...
Acum e si durere fizica...e o Arsita
interna...mistuitor de extinsa...si un
Frison usturator care-mi increteste pielea
Nu pot sa stau nicaieri...
Ma vreau Inchisa intr-un tablou...Pictata
doar intr-un Zambet galben...Fara simturi.Cu
nimic de Daruit. Cu nimic de Primit...
...sunt Sus si Jos...
Vreau sa-mi infrunt temerile...sa nu-mi mai
fie teama sa ma tem...sa ma sugrum si sa ma
intoxic cu clipe cu Noi...pana la
saturatie...Si daca nu am sa gasesc
saturatie, am s-o inventez... s-o pot
epuiza...
Umbrele cu care traiesc sunt nenumarate
Dragul meu...
Am senzatia ca picioarele-mi coboara niste
trepte continue...cu ochii inchisi...e o
miscare fina si calculata,...care nu-mi nu-
mara Pasii pentru a nu ma
impedica...orbita...
Am simptomele unei femei insarcinate...dar
sunt o femeie Obligata sa avorteze Copilul
care creste inlauntrul meu...care vrea sa
ma Renasca ...
...si toate-s Semne prost interpretate...si
nu mai stiu cum sa nu le mai atribui
semnificatii Duble... care sa le contrarieze
Esenta...
Sunt o Arie disonanata...fara tempo...in
do minor...si-mi sunt propriul Dirijor...un
dirijor caruia ii curge Sange din urechi...
Si-mi doresc atat de mult pe Altcineva in
afara de mine...care sa se uite inapoi la
mine...
... te vad cum mergi din Spate...si am
Senzatia ca te intorci inapoi...si-apoi te
vad cum te indepartezi de mine....si vreau
sa nu mai am Senzatia ca ma lasi Singura...
...imi strang cu putere Pieptul...si-mi
blochez gandurile Patate de tine...si ma
fortez atat de tare, incat nu mai exista un
alt sentiment care sa-mi consume vreo alta
Durere...
...dar doare tocmai durerea pe care am
reprimat-o...
...si Nevoia mea de Zambetul
tau................................................
Nimic nu ma lasa sa fiu Eu...nici macar nu
ma pot Sangera...
Sunt un Copil lovit de propria-i
maturitate....ma vreau traind in Ne-
Stiinta...
Si ma sufoci....si vreau sa te sufoc la
randu-mi....sa te inec si-apoi sa te plang
pana te scurgi din mine...
...dezechilibrata...mi se clatina talpile pe
pamant...si il ingheata la fiecare contact...
Taceri ma nasc din Lipsa ta...............
Si toate gandurile care m-au tarat nesfarsit
spre tine,le simt acum ca pe niste Blande
care ma Mananca ingrozitor...si nu mai vreau
sa le alimentez gandindu-le...caci finalul e
atat de previzibil...o Usturime care se
amplifica din ce in ce...
...si e Totul prea mare si deschis...e
zgomotos,aglomerat si deloc semnificativ...
...si e asa un Dor de tine ...(pr)intre
toate...
...mi-am legat de incheieturile mainilor
cate un Zmeu... colorat in rosu si alb...ca
fiecare adiere sa ma ghideze lent si tern
catre Undeva... in Inalt...sa-mi
Albastreasca din nou ochii...
...nu-i apetit sau vreo nevoie Necesara
...vreau sa-mi Insusesc doar cate pot Duce...
Un miros ciudat de Mir imi transpira pe
piept...si reuseste sa-mi invaluie
simturile...
...si nu-i putere umana sa-mi astampere
Calatoriile...sa-mi usureze prabusirile,sa-
mi poata coase ranile despicate de fiecare
Cazatura
Un copilas intinde spre mine doua manute
innocente si mult prea mici,pe care nu stiu
sa le cuprind ...si ma Invata sa Zambesc...
...si vreau sa cred in Timp...sa ma ascund
in el...sa-l las sa-mi echilibreze
dorintele...
Nu e Greseala sa ma acuze....sa ma scuze
Din mana stanga imi atarna Doi Crini albi si
verzi
Si nu-i nici Frica...si nici frig.
Nu e nici Reqviem sa-mi poata canta Agonia
Nici gand sinucigas...pentru ca nu-i tarana
sa-mi potoleasca Zbuciumul...sa-mi astupe
Murirea.............s-o acopere.............
Si nu-i Cainta sa ma-ndrepte...
...e doar un preot Confuz...care Asculta cu
sfintenie si Empatie un Tot – Nimic.
