- Ce-ti spun, amice, e de taina,
Te-ascund, riscand gregar, sub haina,
Neincetat, de-un car de ani,
Nu-ti iau chirie, nu-ti cer bani,
Ba-ti dau, din zestrea mea onoruri,
Renunt, de dragul tau, la zboruri
Ce m-ar uni cu-nalte tinte,
In fine, ia, te rog, aminte
La un delict abominabil,
Doar in orbirea ta scuzabil,
Insa previn ca nu-s gogosi,
Pe langa chiul, mai si mirosi,
Te strici amarnic la culoare,
Dai in transfer de poluare,
Dar, mai departe vorbe nu-ti
Arunc in van, de facto, puti,
Imprastii o mireasma scai
Ce-alunga fluturii din Rai,
Chiar dup-o baie cu clabuci
De iasomie. Valatuci
Din rele damfuri pleaca-n zare,
Din fibra ta, dupa mancare
Si-un simulacru de efort...
- Mai rabda crudul discomfort
Cel mult un an, hai, treaca, doi,
Si stingem pactul dintre noi,
Caci afla si-una de la mine,
In orice corp, nu pica bine
Un spirit ca al tau, castrat,
De bou biped, impovarat
C-un jug cioplit din lemn de balta,
Ce nu se-aprinde, nu tresalta,
Avand fason de putregai,
Ne-a fost parinte, in alt grai,
Lev Tolstoi, cel mai vast din grup,
Numindu-ne, vai, "Jivoi trup",
In romaneste, un zglobiu
Oximoron, "Cadavru viu",
Asa ca, ce mai tura-vura,
Survine la final masura:
Indreapta-ti, cugete, purtarea
Si-aspira-ti, mai intai, duhoarea!
|
