"Daca fiecare om ar putea sa citeasca in
inimile tuturor,ar fi mai multi oameni care
ar vroi sa coboare,decat aceia care ar vroi
sa se inalte."
(J.J.Rousseau "Confesiuni")
Geneza:si din dragoste a inceput totul…
"Dragostea este indelung
rabdatoare,este plina de bunatate;dragostea
nu pizmuieste,dragostea nu se lauda,nu se
umfla de manie,nu se poarta necuviincios,nu
cauta folosul sau,nu se manie,nu se gandeste
la rau,nu se bucura de nelegiuire,ci se
bucura de adevar,acopera totul,crede
totul,nadajduieste totul,sufera
totul."(Corinteni,13,4-7).
Poate cele mai frumoase randuri
scrise vreodata,dedicate esentei
crestinismului:dragostea,caci numai
dragostea poate sta la baza genezei
universale,a aparitiei umanitatii si a
intregului univers.
Mitul genezei-un subiect ce a
preocupat omenirea inca din Antichitate si o
tema des intalnita in literatura universala-
inca mai asteapta un raspuns concret ce
probabil umanitatea nu il va afla
niciodata.In vreme ce Biserica sustine
teoria creationista conform careia Dumnezeu
este Cel ce a creat pamantul si apoi
omenirea prin Adam si Eva,savantul englez
Charles Darwin isi sustine prin argumente
stiintifice teoria evolutionista,demonstrand
ca homo sapiens-omul de asitazi-ar fi
evoluat dintr-o specie de maimute.
"Dragostea nu va pieri
niciodata.Prorocirile se vor sfarsi,limbile
vor inceta,cunostiinta va avea
sfarsit"(Corinteni 13,8).Daca nu
dragostea,atunci ce ar fi putut fi deasupra
faptelor concrete ce au dus la lumea de azi?
Aceasta tema fundamentala este
abordata chiar si in literatura antica.Una
dintre cele mai vechi scrieri din
lume,Biblia prezinta geneza ca fiind opera
lui Dumnezeu,iar lumea si omenirea,creatia
Sa."La inceput a facut Dumnezeu cerul si
pamantul.Si pamantul era netocmit si
gol.Intunrieric era deasupra adancului si
Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra
apelor"(Facerea 1,1-2).Daca Dumnezeu
inseamna dragostea si toleranta,atunci
intreaga Sa creatie-pamnatul si omenirea-nu
sunt create din dragoste?"Atunci,luand
Domnul Dumnezeu tarana din pamant,a facut pe
om si a suflat in fata lui suflare de viata
si s-a facut omul fiinta vie"(Facerea
2,7).Iata cum prin "suflare de viata"lutul
modelat se transforma in om,prin"suflarea
de viata"- dragostea suprema a lui Dumnezeu
pentru creatia Sa-tarana se va schimba intr-
o fiinta vie. Daca Dumnezeu inseamna
dragostea si toleranta,atunci omul,creat
dupa chipul si asemanarea Sa nu poseda un
dram din "suflarea de viata"a Creatorului
sau? "Dragostea nu va pieri
niciodata.Prorocirile se vor sfarsi,limbile
vor inceta,cunostiinta va avea
sfarsit"(Corinteni 13,8).Daca nu
dragostea,atunci ce ar fi putut fi deasupra
faptelor concrete ce au dus la lumea de azi?
In literatura greaca si
latina,laitmotivul lumii nascute din Haos
apare atat la Hesiod cat si la
Ovidiu."Teogonia"lui Hesiod prezinta Haosul
din care apare Glia,apoi Olympul si
Tartarul."Astfel,a fost,mai intai,numai
Haosul,iar dupa-aceea,/Glia,cu pieptu-I
intins-ea,salasul cel sigur si vesnic/Ce-l
stapanesc marii Nemuritori,al Olympului
crestet/Inzapezit,cum si Tartarul larg,in
adanc de pamanturi.". In "Metamorfozele" lui
Ovidiu marea,uscatul si bolta cereasca s-au
ivit tot din Haos."Mai inainte de mari,de
uscat si de bolta cereasca,/Firea la fel
peste tot arata si numita fu Haos".Cum ar
putea fi posibil ca intreaga lume
inconjuratoare de azi sa fi aparut din Haos
fara nici o forta suprema care sa produca si
sa dirijeze acest lucru? "Dragostea nu va
pieri niciodata.Prorocirile se vor
sfarsi,limbile vor inceta,cunostiinta va
avea sfarsit"(Corinteni 13,8).Daca nu
dragostea,atunci ce ar fi putut fi deasupra
faptelor concrete ce au dus la lumea de azi?
Acelasi motiv al lumii aparute
din Haos este preluat chiar si de Eminescu
in "Scrisoarea I":Dar deodat’un punct se
misca…cel intai si singur.Iata-l/Cum din
Chaos face muma,iara el devine Tatal…".Poet
de o profunda formatie filosofica,Eminescu
prezinta ivirea lumii inconjuratoare ca
fiind nascuta dintr-un "punct"ce transforma
Chaosul
in "muma",iar "punctul"in "tata".Pentru
Luceafarul poeziei romanesti, "punctul"nu
este altceva decat "suflarea de
viata",dragostea divina a
Creatorului,singura forta capabila sa
preschimbe Chaosul in tot ce este
asitazi. "Dragostea nu va pieri
niciodata.Prorocirile se vor sfarsi,limbile
vor inceta,cunostiinta va avea
sfarsit"(Corinteni 13,8).Daca nu
dragostea,atunci ce ar fi putut fi deasupra
faptelor concrete ce au dus la lumea de azi?
Scriitor ce adera la filosofia
maretialista epicureica,Lucretius in a sa
lucrare fundamentala "De rerum
natura",sustine ca lumea este alcatuita din
particule minuscule ale materiei-numita mai
tarziu atomi-ce stau la baza oricarui
lucru:"Insa,pe rand,iti voi spune cum
ingramadiri de materii/Infaptuira pamantul
si cerul si-a marii genune".Dar mai presus
de materie si de atomii ce o compun,nu
exista o forta suprema menita sa creeze
aceasta unira a atomilor in materie ce nu
este alta decat forta divina manifestata
prin dragostea Creatoruli? "Dragostea nu va
pieri niciodata.Prorocirile se vor
sfarsi,limbile vor inceta,cunostiinta va
avea sfarsit"(Corinteni 13,8).Daca nu
dragostea,atunci ce ar fi putut fi deasupra
faptelor concrete ce au dus la lumea de azi?
In privinta aparitiei
umanitatii,laitmotivul omului creat din apa
si tarana predomina in literatura
universala,inca din cea antica.Nu doar cele
mai vechi scrieri ebraice prezinta geneza
prin crearea lui Adam de catre Dumnezeu din
tarana-"Atunci,luand Domnul Dumnezeu tarana
din pamant,a facut pe om si a suflat in fata
lui suflare de viata si s-a facut omul
fiinta vie"(Facerea 2,7)-,dar si autorii
latini preiau acelasi motiv.In timp ce la
Democrit "oamenii provin din apa si
mal",pentru Lucretius oamenii provin din
tarana:"La inceput acest neam omenesc,ce
traia prin ogoare,/Aspru era,si,pe
drept,cand nascut e din tarana cea
aspra".Lutul reprezinta elementul plamaditor
si in "Metamorfozele"ovidiene:Lutul pastrase-
n seminti ramasita-nrudirii cu cerul;/Cel
zamislit de Iapet,mestecandu-l cu apa de
ploaie,/L-a plamadit intr-al zeilor
chip,domnitori peste toate."Ca si
Eminescu,Arghezi preia acest mit stravechi
al genezei in "La stele":Daca ce spune
Cartea,din vechi,e adevarat/Ca iesi din
framantarea taranii cu scuipat".Dar mult mai
presus de lutul modelat se afla energia
Creatorului-"suflarea de viata"- menita sa-l
transforme in fiinta vie,caci numai prin
dragoste ar fi putut fi creat
omul! "Dragostea nu va pieri
niciodata.Prorocirile se vor sfarsi,limbile
vor inceta,cunostiinta va avea sfarsit.Caci
cunoastem in parte si prorocim in parte,dar
cand va veni ce este desavarsit,acest in
parte se va sfarsi.Acum dar raman aceste
trei:credinta,nadejdea si dragostea;dar cea
mai mare dintre ele este dragostea!"
(Corinteni 13,8-10-13)
