"Cu timpul , vai!si piatra se macina si
fierul:
Mai tare decat timpul pe lume nu-I nimic!
Dar scrisu-nfrunta timpul!"
(Ovidiu)
Aron Pumnul:mentorul unui geniu
"Cele mai frumoase zile din
viata sunt acelea pe care le inchidem in
cripta amintirilor."spunea Garabet
Ibraileanu , iar acelasi critic literar
definea amintirea ca fiind "o muzica ce vine
de undeva,de dincolo de orizont…"De
nenumarate ori,in viata, suntem coplesiti de
aceasta "muzica"ce uneori pare a veni din
alta lume,aducandu-ne in fata ochilor
uneori imagini parca uitate de o
vesnicie,alteori persoane ce altadata au
facut parte din existenta noastra , iar
acum sunt departe… persoane al caror destin
s-a intersectat la un moment dat cu destinul
nostru , marcandu-ne existenta , fie cu un
sfat,fie cu o indrumare,ajutandu-ne sa
trecem peste obstacole si sa ne urmam firul
vietii noastre umbrit de diferite piedici.
Un astfel de rol a jucat cu siguranta si
Aron Pumnul in viata marelui nostru poet
national , caci el a fost cel care i-a
descoperit talentul si l-a indrumat spre
cariera literara.
"Imbraca-te in doliu,frumoasa
Bucovina,/Se stinse un luceafar,se stinse o
lumina/Se stinse o dalba stea!"Oare care
versuri pot exprima mai bine durerea lui
Eminescu la moartea mentorului sau,la
moartea lui Aron Pumnul?"Te-ai dus,te-ai dus
din lume o !geniu nalt si mare/Colo unde te-
asteapta toti ingerii in cor."Oare care
cuvinte pot trasmite mai bine suferinta
poetului nostru national? la pierderea
irevocabila a indrumatorului sau spiritual?
Au trecut mai bine de o suta de
ani de cand Aron Pumnul a trecut in
nefiinta,lasand in urma un discipol ce il va
regreta mereu si un popor ce il va aminti
de-a pururi in paginile istoriei
nationale , "ca o muzica ce vine de
uneva ,de departe…"
Au trecut mai bine de o suta de
ani de cand Blajul deplange moartea unei
personalitati mereu prezente
spiritual , "ca o muzica ce vine de
uneva ,de departe…"
Au trecut mai bine de o suta de
ani de cand mentorul poetului nostru
national s-a stins din viata , dar a ramas
in sufletul marelui poet pana in ultima
clipa a existentei sale , "ca o muzica ce
vine de uneva ,de departe …"
In vremea cand in Transilvania
Scoala Ardeleana ia amploare , sustinand
originea latina a poporului si a limbii
romane si indrumand poporul , dar mai ales
pe fiii taranilor, spre eruditie si studii
in scolile ce tocmai se deschisesera , in
mijlocul acestor imprejurari sociale,se va
naste la 27 noiembrie 1818,in comuna
Cuciulata,judetul Brasov,Aron Pumnul,intr-o
familie de tarani iobagi.In 1832 va urma
cursurile scolii primare din Odorhei,iar
apoi cursurile gimnaziului greco-catolic din
Blaj.In 1941 se inscrie la Cursurile de
filosofie de la Liceul piarist dinj Cluj,pe
care le termina cu succes.Dovedindu-se
dornic de invatatura,va obtine o bursa
pentru a studia teologia la
Colegiul "Sfanta Barbara "din Viena , urmand
ca mai apoi sa fie numit profesor de
filosofie la Gimnaziul din Blaj , unde se va
forma nu numai ca filosof , dar si ca
remarcabil pedagog ,dominat de ideile
filosofice ale iluminismului francez si
admirator al
lui Kant , Aron Pumnul se face remarcat
printre profesorii din Blaj , iar orele
tinute de el devin adevarate lectii de
patriotism , telul sau suprem fiind
iluminarea poporului.Ca om de cultura , Aron
Pumnul va publica numeroase articole
literare si filologice:"Literele
corespunzatoare firei limbei romanesti si
inca ceva" aparut in "Foaia pentru minte ,
inima si literatura" sau articolul cu tenta
patriotica din "Invatatorul poporului" numit
foarte sugestiv "Viata maciunei romane ,
dulceata limbei si a simtamintelorei".
Ajuns la Cernauti , Aron Pumnul va
ocupa catedra de limba si literatura
romana , catedra proaspat infiintata.Desi
bolnav , are obiceiul de a tine in gazda
tinerii invatacei de la gimnaziu , printre
care se vor afla si fratii Eminovici. Cel
mai mult il indrageste pe Mihai si pe care
in va considera copilul sau de suflet.
Profesorul este impresionat de setea
tanarului pentru stiinta si cunoastere , dar
mai mult il uimeste aviditatea cu care
reuseste sa citeasca intreaga biblioteca a
lui Aron Pumnul.Descoperind talentul lui
Mihai , acesta in incurajeaza sa scrie
versuri si sa isi cultive calitatiile
literare.Este primul mentor al marelui
poet , este prima persoana care i-a fost
alaturi si care l-a indrumat catre
literatura , fara de care Eminescu nu ar fi
fost azi marele nostru poet national ,
caci pasii i-au fost calauziti de o mare
personalitate!Destinul unui Eminescu nu ar
fi fost azi destinul unui geniu fara
obladuirea lui Aron Pumnul ,dupa cum si
Gothe afirma in scrierile sale referitor la
destin : "Ca biciuiti de spirite
nevazute,alearga caii solari ai timpului cu
carul usor al destinului nostru si noua nu
ne ramane decat sa tinem strans franele ,
hotarati si curajosi , si sa cotim , cand la
dreapta,cand la stanga , ferind rotile , ici
de o piatra , colo de o rasturnare.Unde
merge , cine o stie?Cand abia isi aminteste
de unde a venit!"
