te-am lãsat sã curgi în voie
luminã strãinã
de la un capãt la altul al inimii
izvor clipocind în artere armonii de pian
în acordurile brizei de searã
prin codri albaştri, unde stãpâni sunt cerbii
şi poieni cu salvie şi rozmarin
unde rãsunau la unison viori
ţi-am picurat paşii în nisipul clepsidrei
sã-şi pãstreze cadenţa pe drumul spre mâine
file aruncate de destin la-ntâmplare
am îndoit la colţuri sã-ţi fie aripi
te-am ascultat cântându-ţi dorul
sub umbrele cometelor rãtãcitoare
înfãşurând pe degete razele lunii
rãsãritul e menit sã fie cenuşa zilei
din el se ridicã stoluri de inimi spre soare
din miliard în miliard de ani
aripi nãscând mãiestre cu ochi de mãrgean
ce-şi vor cufunda penele în albastru
şi vor crea un nou început de poveste
un pian, un izvor, o privighetoare şi un fir
de iarbã
