Lama adanc o taie
Picaturile in cerc se aduna
Dara rosie pe urme se asterne
A infaptuit o crima
Intr-o clipa fara de regrete
Vrea langa soare sa ajunga
Se crede pura
Si binecuvantata
Ucigasa
Cu picioarele desculte
In zapada cristalina
Apasat pasaseste in cautarea
Stalpului de sprijin
Franturi dintr-o iluzie
Se deapana in fata ei
Ajutand-o sa se convinga
ca nu a fost ea cea vinovata
Fericirea ce a avut-o
A ramas in rana sangeranda
Din inima ce a incetat
Sa se mai zbata
Si nu e ea cea vinovata
Ea a iubit si mai iubeste
Trupul inecat in sange
Care a incetat sa o mai stranga
Si s-a zbatut sa treaca
De nebunie a incercat
Sa fuga si sa scape
De tot ceea ce durere ii aduce.
Si si-a dorit sa poata
Cutitul sa nu il stranga
Si si-a dorit sa poata
Gustul sangelui in gura
Sa nu-i ajunga
Din secunda in care
A auzit carnea vie sfasiata
Mii de tipete si urlete
In mintea ei au inceput
Sa se adune si a lovit
Doar ca sa scape
Si sa fuga
Un stalp fie el si de tortura
i-ar fi de ajuns acum
doar cat sa se aline
nu mai vrea sa mearga
s-ar intoarce
….
Dar e mult
Prea departe.
