Am încãlecat o şa de metal, calul era creţ
şi avea pãrul galben.
În picioare pe spatele lui alerg tot în faţã
Sub copita lui calc fiecare dimineaţã.
Am auzit cã necheazã ca un izvor şi am
crezut cã e bine sã-i prind struguri de
urechi.
Am transpirat vin şi am bãut toţi pânã s-a
înroşit ziua
M-am prins de coada lui şi am tras seara de
pãr pânã a cântat ultimul nai dintre noi.
Când am ajuns, într-un târziu, acasã,
cafeaua se uscase dulce în ceaşca de pe masã.
Sub birou, mai multe sertare, care sãrate,
care mai iuţi, care amare.
Am scos dintre foi altã şa, calul era sãtul
şi avea ochii mari.
Calul meu lins cu pãr albastru, cu şaua lui
de alabastru.
În picioare pe spatele lui alerg tot în faţã
Sub copita lui calc, iatã, dimineaţã dupã
dimineaţã.
