Nu vedem nimic interesant în a inventa roata
Ceea ce ne incitã pe noi este ideea de a
învârti pãtratul
Pãmântul se roteşte cu tot universul în
jurul lui
Totul se învârte în jurul cuvântului pentru
cã la început Cuvântul a fost
Totul este poem totul este poem poeme suntem
si noi şi toţi voi şi tot ce se învârte în
jurul nostru
Cea mai frumoasã formã este forma cea mai
purã
Metafora este metamorfozã
Cuvântul are o mie de chipuri
De douã ori mai multe mâini cu care ne poate
prinde de patru ori mai multe picioare cu
care poate alerga prin noi
Cuvântul are o mie de cozi
Nimic nu-l poate naşte nimic nu-l poate
omorî
Este anterior tuturor şi nu cunoaşte binele
nici rãul şi nu cunoaşte urâtul nici
frumosul
Forţa creativã şi expresivã a unui text
rezidã în sensul şi în sonoritatea
cuvintelor în posibilitatea de a inventa şi
organiza metafore în întregul în care ele au
fost aşezate
Douã cuvinte deja o metaforã
Douã metafore deja un poem
Cuvintele în esenţa lor trebuie sã plângã sã
râdã sã viseze sã fie umane şi divine în
acelaşi timp sã exprime dragostea erotismul
pasiunea sufletul sângele şi moartea
Poemul nu trebuie sã cunoascã tot trebuie sã
cânte mult
Natura este fãrã de capãt
De aceea se tot împrãştie ea în toate
capetele
Cel mai important lucru pe care trebuie sã-l
ştim este cã nimic nu poate fi ştiut
Cunoaşterea lucifericã este ceea ce cãutãm
noi Nu vrem sã potenţãm numai misterul vrem
sã-l potenţãm şi pe Blaga şi tot ce a crezut
el cã trebuie crezut
Nu cãutãm suprarealitatea pentru cã este
realitatea poemelor noastre
Bréton şi Eluard s-au oprit acolo unde abia
începea totul
Nu cãutãm fantasticul pentru cã el este în
ceea ce scriem iar ceea ce scriem este în el
Nu cãutãm nici visul
Cuvintele noastre nu se trezesc niciodatã
Recunoaştem ca premergãtori unii dintre
artişti la fel cum îi recunoaştem pe toţi
Toate cuvintele scrise înaintea noastrã sunt
şi ale noastre
Toate curentele artistice apãrute înaintea
noastrã au fost mamele noastre
Nu semãnãm niciuneia dintre ele avem câte
ceva din fiecare
Credem cu tãrie cã cea mai mare greşalã a
secolului trecut a fost îndepãrtarea de
sentimentul sacrului
Sacrul este ceea ce vom explora mai cu seamã
Aderãm la pãrerea lui Eliade conform cãreia
omul nu pote fi conceput separat de credinţa
lui în suprauman
Miturile şi credinţele vechi sunt sursã de
inspiraţie pentru noi
Fãrã deosebire de rasã şi de culoare
Nu existã religie superioarã existã doar
sentimentul sacrului
Ceea ce încercãm este sã descoperim
generalul în particular şi particularul în
general
Ceea ce credem noi este ceea ce nu poate fi
crezut
August 19, 2006
Cine ştie a câta zi de la facerea
cuvântului...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumos si foarte adevarat. Pentru cine vrea sa scrie cu adevarat, NOTA BENE!
