Primãvara toate florile cântã venirea
toamnei Zãpada danseazã în fiecare iarnã
pentru soarele care o va topi
Nimic nu este mai frumos nici mãcar o mie de
ochi verzi ai pãdurii ridicaţi cãtre cer
În fiecare noapte stelele ard în amintirea
luminii trecute
Iatã nimic nu poate fi mai frumos Nici mãcar
soarele care arde vise în fiecare dimineaţã
nici mãcar el soarele care iubeşte norii de
ploaie de câte ori are ocazia
La marginea lacului doar peştii de apã dulce
se roagã pentru mare La marginea mãrii toţi
peştii se roagã pentru nisip cald Toate
valurile se roagã pentru stâncile de care se
vor sparge
Nimic nu poate fi mai frumos nici mãcare o
mie de lacrimi calde plânse de o furtunã rece
Poet mi-am spus Tat twam asi Cântã cuvântul
în care nu vei mai fi Mi-am zis Tat twam asi
Cântã dimineaţa in care nu ai sa mai scrii
Mi-am zis Tat twam asi
Iata
nimic nu poate fi mai frumos
