Umbra mea s-a suparat pe mine
si de atunci sta imbufnata intr-un colt
ca sa nu mai auda de lipsa mea de imaginatie,
de acum incolo nu mai are cine sa-mi poarte
de grija,
de unul singur mi-e greu sa ma inteleg pe
mine,
sunt tot ce mi-a ramas
si ma simt in atatea feluri
numai eu insumi nu sunt
imi pun ochelarii si ma privesc miop:
punctul ce incepe sau se sfarseste cu mine
adica absenta:
de la zero la minus infinit
creste incantarea negativa;
dar parca tot as mai vrea
ca umbra mea sa nu mai fie
pentru ca nici eu sa nu mai fiu
ochelaristule.
