Cu pielea încretita de apa, plutea.
Privirea parea sa caute-n ceruri
dar şi cerul si marea striveau,
şi clipea.
Când: simte! O atingere, caldura…
Şi-au deschis piepturile şi c-o-mbratisare,
se contopeau.
Dar de nicãieri, marea nascu un val,
pentru ca indrãzniserã s-o ignore,
le zdreleşte sufletele,
le-a inveninat ochii…
S-au prabuşit în mare şi se zbat,
Isi acoperã piepturile: scapa.
Mai pluteste, mai cauta, mai clipeste.
