Mã simt blocat.
De aproape o sãptãmânã, mã simt
blocat. Acum câteva zile, când am realizat cã
nu pot merge înainte cu programul meu, cu
sarcinile curente, m-am întrebat ce se
întâmplã cu mine. Apoi, dintr-o datã, mi-am
dat seama. Nu, nu era plictiseala; nu era nici
mãcar senzatia difuzã cã sunt prea obosit,
cum m-am gândit la început. Nu cã nu ar fi
putut fi si asta... Dar stiam cumva cã nu era
asta. Nu eram prea obosit. Cum poate fi
cineva obosit, atunci când face ceva ce-i
place la nebunie!?! Nu, trebuia sã fie
altceva...
Atunci ce?
CE!?!
Apoi, FLASH!
Ca atunci când cineva aprinde lumina
într-o încãpere întunecatã, totul mi-a explodat
înaintea ochilor: Planul! Planul meu.
Obiectivele. Ce s-a întâmplat cu obiectivele
mele? Când a fost ultima oarã când mi-am
îngãduit sã las totul baltã si sã revãd câteva
clipe ultimii pasi pe care i-am realizat? Sã
revãd în tãcere lucrurile pe care le-am fãcut în
ultima vreme, toate momentele de bucurie
aduse de fiecare mic succes, de fiecare pas
înainte fãcut în ultimele luni?
Nu. Pur si simplu, am uitat sã-mi îngãdui
sã mã bucur de clipe. Sã mã simt bine. Sã
respir aerul din jurul meu, fãrã sã mã mai
frãmânt pentru pasul urmãtor. Relaxat. Treaz,
dar cumva departe de tot zgomotul, de
zbaterea, de detaliile care de obicei tind sã
devinã atât de prea importante, încât ascund
frumusetea clipei prin care trecem.
Frumusetea VIEtII INSEsI.
Viata nu este construitã din succese
gigantice. Clipele înseamnã totul. Sã simti
fiecare fractiune de secundã, undeva
înãuntru, foarte adânc înãuntru. Sã simti
oamenii, oamenii pe care îi întâlnesti sau i-ai
întâlnit în drumul tãu, oameni care te-au
ajutat sã-ti atingi obiectivele... Nu conteazã
cât de mici sau mari vor fi fost aceste
obiective. Pentru cã au fost oameni care au
fost acolo pentru tine si si-au adus contributia
la succesul tãu... Un gând, un sfat, sau pur si
simplu, o privire.
Am uitat de toate acele lucruri mãrunte,
care fac ca o serie de mici realizãri sã devinã
un moment mare. Un succes.
Pentru cã, succesul nu este ca o luminã
orbitoare. El doar pare a fi, din când în când.
Dar nu este. Succesul devine vizibil tuturor,
atunci când esti în mãsurã sã aduni destui pasi
înainte, pentru a îl face pe cel semnificativ. Pe
acela care face toti micii pasi precedenti sã
devinã vizibili tuturor, sub forma Succesului; al
marii realizãri.
si din când în când, ne datorãm aceasta
si nouã însine si tuturor celor pe care îi
cunoastem sau nu si care si-au adus
contributia tãcutã la acest pas final.
Asadar, a existat un astfel de pas?
Da. A fost. Mi-am publicat cartea
"Ritmuri Interioare". Este un succes. Au fost
multi pasi, multi ani de sperante, vise, dorinte
topite în acest vis, pentru a deveni un
proiect; apoi, fragmente de lucrare. O lucrare
care în cele din urmã, a apãrut sub forma unei
cãrti. si atunci când a devenit realitate, când
nu a mai fost un vis sau un proiect în
dezvoltare ci un fapt, m-am descoperit atât
de confuz, fericit dar confuz, atât de surprins
si atât de nepregãtit pentru ceea ce se
întâmpla!
Foarte multi oameni au contribuit la
acest succes. Nu este numai succesul meu.
Oameni care s-au aflat în jurul meu zi de zi;
oameni pe care m-am obisnuit atât de mult sã-
i vãd, sã-i simt foarte aproape tot timpul,
încât nici nu mi-am mai dat seama dacã le-am
acordat atentia pe care o meritã...
si asta, probabil pentru cã sunt prea
aproape. Atât de aproape, încât atingerea lor
gratioasã, îsi pierde întelesurile, semnificatia,
uneori... Mai ales atunci când graba unui
moment, presiunea altuia, mã fac sã-mi pierd
atentia si autocontrolul. Sau, atunci când
frânt de obosealã, a încetat sã-mi pese de tot
si toate, chiar si de mine. si ei au fost acolo
pentru mine. si poate cã în acele momente, eu
nu am fost acolo pentru ei si totusi, lor nu le-a
pãsat, nu s-au obosit sã întrebe "Hei, unde
esti? Suntem aici pentru tine!"...
Iar acum, trebuie sã le prezint respectul
meu tuturor celor care au fost "aici si acum"
pentru mine. Cunoscuti sau necunoscuti;
constient sau inconstient. stiu cã am fost
sprijinit, cã am fost ajutat.
Au fost atât de multe lucruri, momente,
fapte, învãtãturi adunate împreunã în acest
proiect! Atât de multi oameni care m-au
învãtat lucruri importante, cum ar fi
"secretele" internet marketing, conceperea
unei coperti de carte, scrierea unei pagini de
prezentare, promovarea, sã am grijã de mine,
sã evit noptile albe --- cum am tendinta s-o
fac, atunci când lucrurile par sã-mi scapre de
sub control si asa mai departe... Au fost
prezenti pentru mine, sã mã ajute sã învãt si
sã înteleg tot ceea ce înseamnã bazele si încã
mai mult, despre afacerile online, stabilirea
obiectivelor, realizarea obiectivelor, respectul
de sine, respectul fatã de ceilalti...
Acesta este momentul în care trebuie sã
spun MULtUMESC unui mare numãr de oameni.
Lista este extrem de lungã, astfel încât voi
numi doar putini dintre acestia:
Situl literar "Poezie.ro", cenaclul de
poezie "Noduri si semne", David Vallieres, Dirk
Dupon, Patric Chan, Jimmy D. Brown, Silviu
Radu, Horia Matei Nicolae, Sheila Edwards,
Henry Gold, Bob Proctor, Clifford Mee, James
Ray, Derrick VanDyke, Jim Edwards, Jim
Daniels, Luis Allport, S. Kumar, Michael
Cheney, Mike Filsaime, Shawn Casey, Russell
Brunson, Vic Johnson, Rebecca Fine, Gabriel
Moldovan si multi multi altii.
Un MULtUMESC special, pentru Florina,
Antonina si Ioana. Trei femei care au adus în
viata mea mai mult decât pot pune în
cuvinte...
Sunt de asemeni si sora mea, nepotul,
cumnatul meu. Multumesc!
Ultimul lucru dar nu cel din urmã, a nu
mã rãsplãti pentru aceastã muncã, face
lucrurile sã parã si sã se simtã ca o pierdere...
si nu este cazul.
Acum este momentul sã spun cã vã
sunt recunoscãtor tuturor, pentru tot ajutorul
primit, fie cã am stiut fie cã nu.
Acum este momentul sã rãcesc putin
"motoarele", sã mã bucur de împrejurimi, sã
spun MULtUMESC FRAtILOR si sã mã pregãtesc
pentru urmãtoarea cursã.
Acum este momentul sã-mi îngãdui sã
mã bucur de toti si toate si de fiecare clipã
petrecutã din momentul visului initial, pânã la
faptul final.
Acum este momentul sã-mi exprim
RECUNOSTINTA, DRAGOSTEA pentru VOI.
Pentru voi TOTI.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
astept sa scrii,astept dar...tu pe unde hoinaresti?ne-ai uitat?
