Atunci cand am revenit de la Agigea,
(Festivalul de creatie literarã al
portalului poezie.ro) mi-am dorit foarte
mult sa scriu despre evenimentul la care am
participat. Am facut cateva încercari. Nici
una nu m-a multumit însa. Mi-a fost pur si
simplu imposibil sa iau decizia de a publica
ceea ce am scris.
Mi-am dat seama la un moment dat ca
eram plin de imagini. Ceva asemanator unor
decupaje din ziare si reviste. Franturi de
fraze, înlantuiri de imagini, impresii
socante, suntete stranii. Toate se
suprapuneau si dansau înauntrul meu
înnebunitor, dar nu se legau. Pur si simplu,
refuzau sa devina ceva. Altceva. Altceva
decat un banal colaj din franturi de
realitate. Refuzau sa devina materie prima,
încapatanandu-se sa ramana fragmente parca
disparate, ale unei realitati stranii, ale
carei sensuri îmi scapau.
Apoi, viata a trebuit sa îsi urmeze
cursul. "Vacanta" literara, a trebuit sa ia
sfarsit si am revenit la activitatile mele
cotidiene. Undeva înauntrul meu, stiam ca
într-o zi, toate aceste fragmente de
realitate interioara si exterioara, vor
trebui sa cedeze, sa fuzioneze si sa devina
materie prima. Acea materie prima care sa-mi
permita sa exprim ceva care sa semene cu
mine si totusi, sa fie altceva.
Atunci cand am scris "Dragi colegi I",
eram într-un moment în care facusem pasul,
poate primul pas important catre altceva.
Home Business pe Internet.
Internet-ul este un fenomen complex,
cu care am facut cunostinta prin anul 2001.
Acum, dupa cinci ani de "hoinareala" pe
Internet, am descoperit foarte multe din
aceasta fascinanta lume si totusi, îmi dau
seama cat de multe asteapta înca sa fie
descoperite.
Una dintre descoperirile care m-au
marcat, este si "poezie.ro".
Aici, în paginile acestui forum
aparte, am descoperit prieteni noi, idei noi
si am publicat ceva mai multe din scrierile
mele. Aici am fost citit, am provocat
reactii si în fine, am trecut dincolo de
ecranul lumii literare virtuale, întalnindu-
ma cu o parte din cei de dincolo de ecran.
Atunci cand eram înca sub impresia
zgomotoasa a evenimentului Agigea, nu am
putut sa identific un detaliu extrem de
important: Omul de dincolo de ecran.
Acum cand scriu aceste randuri, mi se
pare chiar hilar, pentru ca am ajuns la
Agigea, avand drept principal obiectiv
tocmai aceasta "de-virtualizare" a colegilor
mei. Voiam sa cunosc scriitorii de dincolo
de ecran. Sa "pun mana" pe ei.
Unul dintre socurile care m-au blocat
atunci si pe care le-am constientizat abia
acum, este generat de o realitate pe care nu
am crezut ca o pot trai. O realitate cu care
m-am confruntat, dar pe care am refuzat
undeva în strafundurile mele sa o accept,
pentru ca mi se parea aberanta si pe cale de
consecinta, imposibila: Virusul literar.
Singura paralela care îmi vine în
minte pentru a oferi o imagine cat de cat
coerenta, este aceea a agentului Smith,
"Agent Smith" din filmul Matrix.
Ce vreau sa spun?
Am descoperit ca este posibil ca
datorita mediului virtual, sa devii
"cineva", fiind totusi un NIMENI. Am
întalnit un astfel de nimeni, care s-a
manifestat zgomotos, vulgar, grosolan,
atoatestiutor, ca si cum s-ar fi aflat în
continuare pe Internet, la adapostul sigur
din spatele ecranului, al "User ID" si al
unui "password".
Am descoperit atunci cauza unor
polemici virulente pe care nu le-am înteles
si la care am refuzat sa particip altfel
decat cvasi-pasiv, citind.
Am înteles ceva ce pana la contactul
socant cu realitatea, mi se parea imposibil:
civilizatia internet a dat nastere unei
specii stranii de umanoid: umanoidul care nu
exista decat în lumea virtuala, desi are un
corespondent rudimentar si aici, în luimea
concreta.
Ce vreau sa spun? Am observat --- si
nu e vorba numai de poezie.ro ci în general
de Internet, ca a aparut un gen de
"producatori" de diverse, care scriu, sau
produc ceva în mediul virtual. Dar, o fac de
asa maniera, încat parca s-ar adresa
ecranului. Mai exact, ignora un fapt
esential: faptul ca în spatele fiecarui
ecran se afla totusi o fiinta umana. O
fiinta umana care trebuie tratata ca orice
fiinta umana, cu un minim de respect,
consideratie, decenta.
Dar toate acestea, sunt pana la urma
rodul educatiei. Mai precis al
autoeducatiei, al autoinstruirii, al
autocontrolului. Cum pot sa apara decenta,
consideratia, respectul, civilizatia,
educatia, autocontrolul, altfel decat din
interactiunea directa cu semenii nostrii,
adica, din experienta de viata? Privind prin
aceasta prisma, devine destul de evident un
fapt: la adapostul anonimatului pe care îl
ofera Internetul, poate oricine sa faca
aproape orice. Poate sa îsi etaleze orice:
grosolania, frustrarile, lipsa de educatie,
sferto-doctismul, ignoranta, incultura
crasa, animalismul, primitivismul,
agresivitatea, obscenitatea. Ecranul suporta
practic orice. Pentru a publica pe Internet,
nu e nevoie de cine stie ce. Scris, citit si
un pic de cunostinte de utilizare a
calculatorului. Un pusti de 10 ani, care a
avut calculator de pe la trei ani, a avut
timp destul sa devina "copilul teribil" al
familiei. Nu vreau sa detaliez, dar voi
spune doar ca am vazut destule cazuri de
copii "geniali" care, dat fiind faptul ca
parintii n-au depasit scoala profesionala ca
nivel de instructie, au ajuns sa dicteze în
casa si sa fie priviti ca niste zei, la cei
cativa ani ai lor.
Acesta este unul dintre efectele
sociale nedorite ale Internetului: Idolii de
mucava. Idoli care ajung sa îngroase
randurile infractorilor, ai lumii interlope.
Idoli a caror varsta poate începe chiar de
pe la 3 ani. Ce se poate cere de la un
astfel de copil la varsta de 15- 17 ani?
Unui copil a carui instructie, cultura si
cunoastere au început la 3 ani, în fata
monitorului si se rezuma la violenta
cultivata prin jocuri pe PC, frauda
electronica, teribilisme infantile, situri
porno si alte astfel de tentatii facile ale
Internetului? Tentatii care parintilor le
sunt total necunoscute, pentru ca --- nu-i
asa? --- ei sunt "prea batrani pentru
chestii din astea", "lasa copilul sa se
distreze". Numai ca "odorul", "copilul"
crescut si educat de jocurile de tip "point
& shoot", habar nu are care este diferenta
dintre a trai în lumea reala si a te juca în
lumea virtuala. Ca dincolo de fiecare ecran,
exista o fiinta umana.
Ca viata, înseamna cu totul altceva
decat "F2 - Save" si "F3 - Load". Ca lumea
virtuala, Internetul, reprezinta o parte
infima a ceea ce înseamna Viata, Omenire,
Univers.
Nu trebuie sa uitam nici o clipa Omul
care se afla în spatele fiecarui ecran.
Exista multi oameni de mare valoare care au
înteles ca Internet este un mijloc de
comunicare care "dizolva" distantele fizice,
care poate servi la raspandirea cunoasterii
cu costuri infime. Ar trebui un material
vast, fie si numai pentru a inventaria
succint o serie de resurse pe care eu le-am
gasit pe Internet si sunt constient ca nu am
explorat poate mai nimic din ceea ce exista
în aceasta mare de informatie, numita
generic "Internet".
Am întalnit la Agigea în egala masura
si pusti idiotizati de excesul de lume
virtuala, dar si fiinte umane a caror varsta
îi încadreaza în categoria "copii", dar a
caror maturitate, responsabilitate, bun
simt, umor si spontaneitate, îi plaseaza cu
mult dincolo de varsta fizica, într-o lume a
responsabilitatii, a colaborarii, a
creativitatii. O lume care m-a facut sa îmi
întaresc convingerea ca Internetul,
calculatorul si lumile virtuale în general,
pot fi asimilate în fiinta umana si pot
genera un salt real în civilizatie si
cultura.
Un alfel de fiinta umana.
Abia acum, scriind aceste randuri, am
reusit sa înlatur blocajul si perplexitatea
care m-au izbit la Agigea. Ca întotdeauna, e
nevoie de timp pentru a aduce la suprafata
si a pune în cuvinte o experienta extrem de
densa, desfasurata într-un timp foarte
scurt. Am fost întrebat de cateva ori de
unii dintre cititorii mei care nu publica
sau nu publica pe poezie.ro, de ce public pe
poezie.ro. Atunci, nu am putut raspunde
decat formal. Un alt raspuns abia acum îl
pot da. Pentru ca POEZIE.RO, este o lume, un
univers. Nu numai literar. Este un fenomen
complex, o sinteza umana unica. O sinergie
între creatia literara, oameni cu profesii
foarte diferite, conceptii diferite,
mijloace de expresie diferite,
sensibilitate, expresivitate, calculatoare
si Internet.
Desi am cautat mult, n-am gasit nimic
similar. Am gasit cenacluri literare,
reviste, etc. Dar POEZIE.RO, este toate
acestea si totusi, este cu totul altceva.
ALTFEL.
POEZIE.RO, exista DINCOLO DE ECRAN.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
in final vreau sa-mi cer scuze ptr ca mi-am permis sa te tutuiesc si iti urez sarbatori frumoase si...umane!!!
important este sa luam ce e bun si frumos,util de pe net si sa ne educam copiii pe care-i vom avea in asa fel incat sa fie Oameni si nu "umanoizi" ca cei descoperiti de tine la agigea
