In viata fiecarui om, exista momente cand trebuie sa luam hotarari dificil de luat.
Pe acestea, le recunoastem dupa numarul mare de ezitari care ne incearca, multimea argumentelor si contra-argumentelor care parca se inmultesc in fiecare clipa, sporind astfel confuzia.
Ei bine, aici, in acest punct, care poate surveni pentru prima oara in multe cazuri la o varsta prea frageda pentru noi, in acest moment deci, langa noi trebuie sa se afle cineva care sa stie cu adevarat ce este Iubirea si sa ne arate puterea ei.
Nu prin cuvinte, ci revarsand-o asupra noastra, cu atata forta, incat Ratiunea sa fie coplesita. Sa ne simtim iubiti, aparati.
Dar acesta revarsare de Iubire, trebuie insotita si de explicatiile necesare, pentru ca cel ajuns in dificultate, sa poata urma calea corecta, sa poata verifica el insusi Adevarul, sa poata concepe propriile sale experimente legate de demonstrarea Adevarului.
Daca acest lucru nu se intampla, atunci procesul de evaluare a argumentelor va fi unul subiectiv, iar rezultatul evaluarii, va fi un compromis cu propria constiinta.
Acest compromis, in cele mai multe dintre situatii, se naste si ramane undeva in strafundurile fiintei noastre, asemeni unui bob de nisip care se strecoara intre valvele unei stridii.
Ca si la stridii, unele fire de nisip devin Perle, altele insa, macina gazda, se acopera cu un strat care ar putea fi "ceva", dar nu este...
Uneori, de-a lungul vietii, apare sansa de a descoperi acest compromis si de a-l inlatura, restabilind ordinea interioara fireasca --- pentru ca Dumnezeu are grija sa ne ofere aceasta sansa, aproape mereu. Acest conflict interior cu propria noastra constiinta insa, produce dureri atat de mari in sufletul nostru incat, treptat-treptat, ne opacizam, devenim insensibili, irascibili, suspiciosi, inchisi in sine si ocaziile incep sa treaca pe langa noi neobservate. Ratam in acest fel, de-a lungul vietii, nenumarate ocazii, unele atat de mari incat sunt evidente pentru altii, numai pentru noi nu...
Ei bine, in acest punct cand ne aflam, langa noi trebuie sa se afle cineva, care sa ne spuna ce avem de facut.
Am fost, sunt si voi fi dusmanul tezei "Crede si nu cerceta".
Cei care afirma ca in Biblie ar exista o astfel de afirmatie, mint.
Daca se simt jigniti, ii invit sa-mi demonstreze ca au dreptate si voi recunoaste ca am gresit!
Adevarul poate fi demonstrat!
Am evitat sistematic sa ma inrolez in vreo biserica, protestanta, neo-protestanta sau nu, etc. Am considerat ca daca Dumnezeu m-a facut ortodox, stie El mai bine de ce.
Asta nu inseamna insa ca sustin neconditionat Biserica Ortodoxa Romana.
ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a oferit o orientare spirituala, o directie in care sa caut, un punct de plecare pe drumul cautarii Adevarului. Consider ca restul, cautarea propriu-zisa, descoperirea, sunt datoria mea.
Am inceput studiul Bibliei prin liceu, cu scopul declarat de a gasi aceasta cerinta, afirmatia "Crede si nu cerceta" despre care am invatat pe la diversele obiecte de studiu ---Filosofie spre exemplu.
Nu numai ca nu am gasit-o, dar am gasit cuvintele Apostolului Pavel, care ne indeamna sa cercetam toate cele si sa pastram ceea ce este de folos. Adica, am gasit exact contrariul a ceea ce cautam. Sigur, poate ca ar fi mai bine pentru noi in anumite momente sa credem. Am fi poate scutiti de unele dureri. Dar am fi, consider eu, lipsiti de experienta.
Nu mi-am propus sa sustin filosofic ideea credintei. Mai ales, a credintei neconditionate, pe care eu o consider fanatism religios; cu toate consecintele care decurg din aceasta. Parerea mea este ca nu poate sa se nasca o credinta adevarata decat din practica, din stradania continua de a cauta si cunoaste Adevarul. O stradanie a fiecaruia dintre noi.
Restul, consider ca sunt cautari; cu un grad mai mare sau mai mic de rezultate eficiente.
Revin la problema compromisului cu propria constiinta. Daca acest compromis cu propria constiinta s-a savarsit si noi nu am fost constienti; daca atunci cand a sosit clipa cea grea, alaturi de noi nu s-a aflat cineva care sa ne indrume pasii, singura cale de a indrepta aceasta durere, este ceea ce eu am numit "Ziua Adevarului"
2. Ziua Adevarului
Ziua adevarului, nu este de fapt o zi. Este inceputul unui drum lung si foarte greu, in care este nevoie sa fim asistati de dorinta noastra navalnica de a ne regasi pe noi insine, si Adevarul. Trebuie sa ne alegem o zi, incepand din care sa fim mereu sinceri cu noi insine, oricat de dificil ni s-ar pare la un moment dat. O zi in care sa ne privim constiinta cu o atitudine sincera, in care sinceritatea sa fie unitatea de masura, instrumentul de analiza si de decizie cel mai important. O zi incepand de la care, singurul lucru important pentru noi sa fie Adevarul.
in viziunea mea, Adevarul este Dumnezeu. Dumnezeu insa, este Iubire. Prin urmare, ceea ce avem de facut este sa ne adunam puterile si sa cautam inlauntrul nostru, Dragostea, Adevarul si impacarea.
impacarea cu noi insine si cu cei din jur, cu Natura, din care suntem si noi o mica parte, cu Pamantul, care este Casa noastra, cu Sistemul Solar, care este familia Maicei Geea, cu Galaxia, care este familia Sistemului Solar si cu interg Universul, care este familia mai mare, din care fac parte toate, de la mic la mare.
in nemasurata Lui Iubire, Dumnezeu a pus in noi toate acestea, si ele ne insotesc mereu, pretutindeni, oriunde am fi, orice am face. Sunt sadite in noi si ele sunt Samanta de Dumnezeu, care trebuie sa dea rod in noi.
Daca vrem cu adevarat sa fim fericiti, in adevaratul inteles al cuvantului, atunci inauntrul nostru trebuie sa cautam, nu in afara noastra. Pentru a putea reusi, este nevoie sa acceptam si sa pretuim orice ajutor venit din afara, de la oricine, ca pe un nou dar de la Dumnezeu, semn al recunoasterii dorintei noastre de a il re-descoperi pe El.
Desigur, nu este obligatoriu pentru nimeni sa adopte aceasta viziune a mea cu privire la Adevar, la Dumnezeu. Daca insa va doriti cu adevarat sa fiti fericiti, atunci trebuie sa va doriti Adevarul, asa cum exista el inauntrul fiecaruia din noi, trebuie sa va doriti sa fiti sinceri cu voi insiva si cu cei din jur. Daca veti ajunge la concluziile mele sau nu, asa cum le-am formulat eu, e mai putin important.
Important este sa cautati Adevarul, sa verificati acel crampei de Adevar pe care l-ati gasit la un moment dat, apoi sa il adaugati micilor adevaruri deja verificate, crescand astfel acest Adevar din voi.
Nu mi-am propus sa creez o biserica si nici o filosofie proprie, nici macar nu mi-am propus sa obtin o marca inregistrata pentru aceste idei.
Ba chiar invit pe oricine sa ma pirateze! Dar sa o faca corect si sincer!
Mi-am propus sa caut, sa gasesc si sa ofer celor care simt nevoia, o metoda de a depasi momentele dificile ale existentei, o metoda de a trai in si pentru Adevar.
Poate de aici si titlul acestui subcapitol.
