O cupolã de sticlã, o cupolã de piatrã,
Un geam verde sau albãstriu, ca muzica,
Un vitraliu. Un gol, o treaptã, un gol, o
treaptã
Un salt în abis, în spectrul îndepãrtat
Unde totul e fãrã densitate si sens
Si fãrã durere. Nemãrginire si umbrã,
Uitare de sine, liniste, somn
Ca un scufundãtor într-o mare irealã,
Ca un parasutist orbitor
Pe meningele unei sfere.
Pasi pe acoperisul fierbinte,
Pasi pe cupole de sticlã, de piatrã,
Aripi în închipuire vâslind
Si jos, departe, în risipire, oraşul.
O amiazã a vieţii mele,
O amiazã subtire ca pielita de argint a
ochiului meu,
Ca degetele organistului, tremurãtoare, pe
clape.
|
