- Onoratã instantã, eu de la bun început am presimtit
cã voi fi victimã, eu în fiecare dimineatã presimt câte ceva
si pânã seara asa se si întâmplã, ori, în dimineata zilei de
alaltãieri am presimtit cã voi fi victimã, sã nu credeti cã
îndrug verzi si uscate, domnule judecãtor, de ce s-a oprit
grefierul, uite cum se zgâieste la mine, ordonati-i sã scrie,
de-aia e plãtit.
Eu sunt victima, domnule judecãtor, de mai bine de un
ceas vã astept aici, noroc cã am gãsit un scaun, da, am jurat,
de altfel era inutil, oamenii ca mine, cu presimtiri atât de
exacte nu putem minti, asa e legea noastrã.
Agresorul e vecin cu mine, stãm împreunã de mai bine
de treizeci de ani fatã în fatã, usile noastre stau fatã în
fatã, oricum, el moare primul, e mai ramolit decât mine dar el
e agresorul. În dimineata aceea când veneam de la baie mi-a
strigat din spatele usii lui â€ŢAscunde-te, ascunde-te", iar
eu, de fricã, am intrat la el. â€ŢNu aici, în pivnitã", a
precizat. Eram gata sã pornasc, când mi-am adus aminte sã-l
întreb de ce trebuie sã mã ascund. M-am asezat din nou în
patul lui dar el dispãruse în bucãtãrie, îl auzeam cum
cotrobãie, mi-am adus aminte cã n-am tras apa si m-am întors
în baie. M-am oprit în fata oglinzii si în clipa aceea am
presimtit. Ori de câte ori mã opresc în fata oglinzii
dimineata, presimt. Atunci am presimtit cã voi fi victimã,
poate si din cauza vecinului meu care mi-a strigat, nu puteti
spune însã c-a fost o presimtire cauzatã, ci doar o presimtire
ca toate celelalte, dar nu-mi era preaclar a cui victimã
urmam sã fiu. Am mai tras o datã apa, am dat drumul la
robinet, sã se creadã cã mã bãrbieresc si m-am asezat pe veceu
gândindu-mã la cine-ar putea sã mã bruscheze în vreun fel.
De dupã usã am auzit din nou: â€ŢAscunde-te, ascunde-te"
si asta mi-a dat de gândit pentru cã el nu prea mergea,
vecinul meu adicã, nu prea mergea, ce â€Ţnu prea", nu mergea de
loc, a avut el proteze, dar mai demult, si i-au ros picioarele
de la genunchi pânã spre coapse asa cã a trebuit sã renunte.
Am deschis usa dar dispãruse din nou. Am intrat repede la mine
în odaie si imediat i-am sintit rãsuflarea sacadatã, ca de
câine, , în spatele usii. â€ŢMars dracului", i-am strigat si a
tãcut.
Trebuie sã vã spun toate acestea domnule judecãtor
pentru cã sunteti singurul în stare sã întelegeti cum am fost
eu atacat în forul meu interior, iar eu sunt singurul martor
ocular, stiu bine si am vãzut tot ce s-a petrecut în dimineata
aceea în casa noastrã, în care stãm mai bine de treizeci de
ani.
Dupã ce nu l-am mai auzit gâfâind am putut sã mã rdic
si m-am asezat în spatele fotoliului asteptând curios. Mi s-a
fãcut foame. Din punct de vedere al stomacului nu pot sã spun
cã mi-era fricã. M-am ridicat tiptil de unde eram si-am intrat
în bucãtãrie. Din spatele usii am auzit din nou: â€ŢAscunde-te,
ascunde-te". M-am gândit la o farsã de-a vecinului meu,
ologul, cu care juca, cãrti serile. Sigur, el n-avea cum sã
ajungã pânã-n usa bucãtãriei mele, dar cu toate astea pînã si
stomacului meu i s-a fãcut fricã si mi-a trecut foamea. S-ar
putea sã nu vi se parã important ceea ce vã spun, este
adevãrul, nu vã ascundeti cãscatul, ascultati-mã pentru cã
sunt singurul martor si pentru cã sunt victimã, ce dracu', în
primul rând, putin respect, nu oricine este pus în situatia
mea, ei, ce ziceti domnule judecãtor, ce-ati face dacã într-o
bunã dimineatã vocea unui olog v-at urmãri prin toatã casa,
amenintându-vã?
E drept cã m-am furisat pânã în pivnitã, dar mai mult
de curiozitate, nu cumva acolo era capcana, da de unde, nu mai
era nimic si totusi eu trebuia sã mã ascund pentru cã mã
simteam amenintat si, de ce pleacã lumea, domnule judecãtor?
Oricum, numai eu sunt martor în procesul ãsta, nici mãcar
acuzatul n-a catadicsit sã vinã, asa, pentru mine mãcar,
prietenul lui de peste drum.
â€ŢAscunde-te, ascunde-te", rãsuna prin toatã casa iar
eu nu-mi gãseam locul, , unde dracu sã mã ascund, am luat la
rând toate usile, la prima â€Ţstai" a strigat geologul
dinãuntru, îl stiam, un om tãcut, â€Ţvino-ncoace !". M-am
apropiat de masã si el mi-a arãtat o clepsidrã, deasupra era o
bucatã de piatrã care se scurgea dedesubt prund, rãsturnat,
prundul a început sã sugã nisip, nisipul a curs piatrã. â€ŢCând
curge mai repede", l-am întrebat. â€ŢNu stiu, cred cã la-nceput,
are mai multã convingere, vrei si tu una?". Nu voiam, domnule
judecãtor, am iesit tiptil prin spatele geologului, el era
preocupat de clepsidra lui iar eu de ascunzisul meu, pe
coridor erau mai multe usi, vreo patru în afarã de ale
noastre, nu-mi cunosteam prea bine vecinii, pe geolog îl stiam
tãcut pentru cã nu scotea nici un sunet diminetile la baie,
nici când se bãrbierea, nici... stiti, odaia mea e chiar lângã
baie. Am bãtut hotãrât în usa urmãtoare, era încuiat, am auzit
pasi în spatele usii, s-a deschis, o camerã goalã. Din spatele
meu un scaun a început sã meargã în urma mea cu aere de gazdã,
s-a oprit lângã perete, â€ŢIa loc", mi-a zis.
Am iesit furios, domnule judecãtor, un scaun, cum
putea un scaun sã-mi ofere adãpost. Nu, nu vã mint, domnule
judecãtor, numai adevãr e ceea ce vã spun, nu strâmbati din
nas, miroase urât în salã? Posibil, vorbiti cu grefierul cã de-
aia e plãtit, celelalte usi nu mai au importantã.
M-am întors la mine si încercam sã mã linistesc, sã
trec la subiect? Bine, bine. â€ŢAscunde-te, ascunde-te", am
auzit în spatele usii, vocea ologului. Mã reped la usã si o
deschid, era acolo în patru labe, sprijinit cu fruntea de
clantã.
â€ŢCe vrei?". â€ŢHai sã jucãm cãrti". â€ŢNu voiai sã-mi spui
altceva?". â€ŢBa da, sã nu mai jucãm cãrti". â€ŢŞi acum?". â€ŢAcum
vreau sã jucãm cãrti".
Am încercat sã-i spun ce se întâmplã cu mine iar el m-
a privit dusmãnos ca si cum i-as fi vorbit despre lucruri
interzise; â€ŢVii?". Mi-am luat un pulovãr, le el totdeauna e
mai frig decât la mine, poate unde-o sã moarã el înaintea mea,
si-am intrat în odaia lui. â€ŢMãnânci?". Am început sã
mestec si mi-am adus aminte cã mi-era foame, însemna cã din
punct de vedere al stomacului nu-mi mai era fricã. â€ŢJoci?". Am
pus mâna pe cãrti. L-am bãtut pânã s-a înfuriat si a început
sã facã spume la gurã. â€ŢMã, tu furi", zice, â€Ţlas' cã ti-arãt
eu". Asta a fost, domnule judecãtor, amenintarea pecare o
simtisem încã de dimineatã. Am pus mâna pe o carte si am
înghitit-o, am jucat în continuare, iar am câstigat, el iar s-
a-ncruntat, am mai înghitit una, pânã am ajuns sã jucãm cu
douã cãrti. â€ŢAjunge, esti nebun, du-te-acasã".
â€ŢNu mã duc, ologule, nu mã duc, mi-e fricã, trebuie sã
mã scund. Poti sã mã primesti la tine? Vocea ta mã aleargã
dimineata prin toatã casa si mã îndeamnã sã mã ascund, ajutã-
mã, hai, ologule".
â€ŢEi, lasã, acum poti fi luat drept un decar, stai
linistit".
â€ŢBine, ologule, am sã mã culc în sertar".
â€ŢBa nu, te duci la tine în odaie".
Domnule presedinte, aceasta a fost ultima si cea mai
gravã amenintare. Am iesit abãtut pe coridor, am dat sã
deschid usa de la odaia mea, n-am mai gãsit-o, zidul din fata
mea era compact si dur, deopdatã iar aud: â€ŢAscunde-te, ascunde-
te"... Asta a fost tot, domnule judecãtor, mi-a furat usa,
ologul mi-a furat-o.
Omul se întoarse scotocind în sacosa pe care o tinuse
ascunsã sub scaun, scoase de-acolo o baghetã, trase de ea pânã
ce ajunse la înfãtisarea unui baston alb.
|
