bãtrîne, cînd îmi povesteai tu despre
iubirile tale ascunse prin ţãri fãrã nume
cum se mai fãcea aşa deodatã searã
îmi vorbeai despre oraşul cu umbre despre
trecerea timpului şi a norilor
eu rîdeam şi prin ceaţa drumurilor mereu
aproape departe mereu
îţi fãceam semne aurind a-ntîmplare
în ţara lui Elian era linişte
rãzboaiele trecuserã
Marele Mag veghea
bãtrîne, ce de ape ne înconjurau, ce de ochi
fãrã luminã
noi nu înţelegeam semnele
cuvintele nu se mai auzeau se pierdeau între
pasul din urmã şi ziua de ieri
martie 16 acoperea soarele, luna şi numele mamei
bãtrîne, eu sînt doar umbra ta alunecînd în
oglindã
