Te-am visat
când nici nu te ştiam.
Te luam de mânã şi-alergam râzând,
te priveam şi mã priveai
în aceeasi luminã ce pãrea cã ne confundã
într-un cald pastel …
Ne-au unit visele
cãci acolo singurãtatea noastrã se risipea.
Iar viitorul …
versuri romantice,
neîmpiedicate de rimã şi de ritm
versuri albe … aşa cum se cuvine visãtorilor.
Te-am desenat pe inima-mi rãnitã
şi ţi-am simţit vindecarea.
Iubirea ta … himerã …
şi totuşi mã reîntregea mai bine ca realitatea,
cãci nu intra într-un tipar prestabilit -
libertate dulce ca o adiere …
Te-am vãzut … ochii mei ţi-au atins privirea,
dar ne era teamã …
o teamã absurdã de noi înşine.
Şi de ce … mã-ntreb într-una?
Visului nostru îi era teamã
sã pãşeascã în real …
Aş fi vrut sã te ţin de mânã neîncetat,
sã te privesc în tãcere.
cãci cuvintele … simţeam …
simţeai şi tu?
ne-ndepãrtau.
Tãcerea doar ne-ar fi salvat.
Nu pot sã nu mã-ntreb:
“De ce?!â€
Cum ne-am pierdut aşa curând?
când nici nu am ajuns
sã ne privim în ochi
aşa cum ne priveam în vis? …
