Marii corupţi
În parcarea unei pieţe agroalimentare, o doamnã
se cãzneşte sã îşi parcheze maşina de teren. Deschide geamul
şi strigã disperatã la cineva :
- Bãi, nene, mutã-ţi harabaua !
- Ce haraba, cucoanã ? întreabã cel apostrofat.
- Harabaua, aia, ce-ai acolo.
- A, cãruţu’ cu cartofi.
- Da, dã-l mai aşa, nu vezi cã n-am loc sã parchez.
- Cucoanã, dacã nu eşti în stare s-o conduci, de ce ţi-ai mai
luat ditamai tractoru’.
- Ce tractor, eşti tâmpit, asta-i maşinã de lux.
- De lux o fii, da-i mai mare ca tractoru’ lu’ nea Gicu de la colectivã.
- Bã-i mocofanule, maşina-i SUV de lux, nu tractor.
- Şi dacã-i de lux, îţi trebuie un stadion s-o parchezi ?
- Auzi, mutã-ţi harabaua odatã, nu mã mai ţine, cã am treabã.
- Ooo !
- Ce, ooo ?
- O cucoanã cu maşinã de lux, gospodinã, mai rar vezi aşa ceva.
- Gospodinã, ce gospodinã ?! rãmâne uimitã doamna.
- Vãd cã te grãbeşti sã faci piaţa.
- Cine, eu ?!
- Poate ai rãmas fãrã cartofi, vezi cã pe a doua mânã pe stânga ...
- Auzi, eu nu-s gospodinã şi n-am venit sã fac piaţa.
- A, nu !
- Nu !
- Nu ştiu de ce nu mã mir.
- Unde ai mai vãzut tu, bãi mocofanule, ca o doamnã posesoare a
maşinã de lux, sã cumpere cartofi din piaţã. Cartofii din piaţã îi
cumpãrã ãia care vin cu cãruţu, hai mutã-ţi harabaua.
- Ho, nebuno !
- Mã faci pe mine nebunã ! strigã doamna cu glas piţigãiat.
- Dacã n-ai venit la piaţã sã cumperi, ce cauţi cu ditamai
tractoru’ pe aici sã încurci lumea.
- Bãi mocofanule, am venit sã controlez, sunt de la organele de
control.
- A, pãi, e clar !
- Ce-i aşa clar ?! se mirã doamna de la control.
- Deci maşina de lux ţi-ai luat-o cu bani cinstiţi, gata, m-am lãmurit,
sal’tare !
Cel cu cãruciorul se strecoarã prin mulţime şi dispare. Doamna
cu maşina de lux îşi începe din nou manevrele de parcare.
Dupã o jumãtate de orã în care a tot manevrat înainte şi înapoi, spre
amuzamentul trecãtorilor, timp în care a zbierat, a gesticulat şi a înjurat
pe toatã lumea, inclusiv pe englezii care au construit maşina, extenuatã, o
lasã parcatã strâmb.
Un trecãtor o abordeazã :
- Auzi, cucoanã, ai omorât ambreiaju’.
- Pleacã, bã tâmpitule ! se rãsteşte doamna.
- Auzi, cucoanã, dacã tot ţi-ai tras ditamai hardughia de maşinã de teren,
nu puteai sã-ţi pui ş-un senzor de parcare ?
- Are senzor de parcare !
- Ha, ha, ha ! Pãi, cu senzor de parcare îţi ia douã ore s-o parchezi.
Trecãtorul se îndepãrteazã râzând în hohote.
- Toţi imbecilii, îşi spune doamna singurã, ei n-au vãzut maşini ca asta
decât în reviste dar îmi râd mie în nas, cã ei ştiu sã parcheze tractoru’, auzi,
maşina, asta, de lux, tractor, ha !
Doamna intrã în piaţã şi se uitã pentru a îşi gãsi o victimã. Într-un
colţ, retras, o bãtrânã şi-a aşezat pe o cutie de carton câteva legãturi de
verdeaţã. Când o vede doamna cu controlul se aruncã asupra bãtrânei ca un
uliu asupra prãzii.
- Bãbãciuneo, sunt cu controlu’, aratã actele !
- Ce-a fãcut, maicã ?! se mirã bãtrâna.
- Sunt cu controlu’ în pieţe, continuã doamna, am venit sã-mi arãţi actele.
- Ce acte ?!
- Bãbãciune, ai televizor ?
- N-am, maicã, eu de-abia am ce mânca, de unde sã mai plãtesc şi curentu’
şi abonament, n-am.
- N-ai, lasã cã-ţi spun eu, am intrat în UE ...
- Sã vã fie de bine !
- Am intrat în UE ! repetã doamna cu controlul.
- Şi ce dacã !
- Acum cã suntem integraţi, vom lupta împotriva corupţiei fãrã preget.
- Luptaţi, maicã, treaba voastrã.
- D-aia am venit, sã lupt împotriva corupţiei.
- Bine, maicã, vezi-ţi de treaba mata şi pe mine lasã-mã sã-mi vând
leuşteanu’ !
- No, cã nu merge aşa.
- Da’ cum ?!
- Casã de marcat, ai ?
- Am ... de chirpici.
- De ce ?
- De sãrãcie !
- Nu, de ce material ?
- De chirpici, ce aia de chirpici nu-i bunã ?
- Bãbãciuneo, te întreb de casã de marcat fiscalã, ai ?
- De unde sã am eu, maicã, aşa ceva.
- Deci, n-ai casã de marcat fiscalã, n-ai registre ?
- De unde, maicã, rãspunde umil bãtrâna.
- Aha, deci te-am prins, corupto !
- Ce-a fãcut ?!
- Cântar electronic ai ?
- Aveam unu’, da’ a ruginit arcu’, maicã, oricum numai vând decât câteva
legãturi de leuştean, n-am nevoie de cântar.
- Aşa ziceţi voi, corupţii !
Doamna cu controlul face un pas în spate şi se uitã spre maşinã.
- Cine-i corupt, maicã ? întreabã nedumeritã bãtrâna.
- Tu, bãbãciuneo, vii aici, n-ai casã de marcat, n-ai cântar electronic.
- Da’ la ce-mi trebuie ?!
- Corupţie ! strigã doamna. La ce-ţi trebuie ? Aşa ziceţi toţi, voi, corupţii,
sugeţi sângele poporului şi vã faceţi cã nu ştiţi nimic.
- Ce sã ştiu, maicã ?!
- Vii în piaţã sã vinzi fãrã casã de marcat, ca sã nu te înregistrãm, sã nu
plãteşti taxe, sã eludezi statu’, corupţie !
- Maicã, eu am cinci legãturi de leuştean de la mine din curte, le vând, îmi
iau o pâine şi un sãpun, atât.
- Corupţie, te înfrupţii cu pâine şi leuştean şi taxe nu plãteşti.
- Pãi, şi la cinci legãturi de leuştean ?!
- Aşa faceţi toţi corupţii, vã ştiu eu, noroc cu mine, cu noi cei care luptãm
împotriva corupţiei, noi, marii cinstiţi ai neamului, ce s-ar face lumea fãrã noi.
- Chiar aşa, maicã.
- Da’ cântar electronic de ce n-ai ?
Doamna cu controlul face un pas în spate şi se uitã spre maşinã.
- Ce sã cântãresc, maicã, o legãturã de leuştean ?
- Vai, dar ce hal de corupţie, izbucneşte doamna cu controlul, auzi, ce sã
cântãreascã, aşa faceţi voi corupţii, sugeţi sângele poporului şi apoi faceţi
pe miraţii, pe nevinovaţii.
- Pãi !
- Ce, pãi, noroc cu noi, care mai facem controale, ce ar fi ţara asta fãrã noi,
bãbãciuneo, ştii cum lupt împotriva corupţiei, ceva de speriat, mi-am tras ş-o
maşinã de lux, ceva peste suta de mii de euro, de ce, ca sã pot umbla, sã fac
controale, sã stârpesc corupţia care colcãie peste tot.
Auzind scandal lumea din piaţã s-a adunat ca la circ. Doamna cu
controlul vrea sã facã iar pasul în spate pentru a se uita spre maşinã dar nu
are loc de lume.
- Dã-te, dom’le ! se rãsteşte la cel din spatele ei.
- Şi acum, maicã, ce facem ? întreabã bãtrâna cu glas stins.
- Te-am prins în flagrant, bãbãciuneo, îmi voi face datoria, n-ai acte te-am ars.
- Am buletinu’, maicã, sã-ţi dau ...
- Aha ! Sã-mi dai, deci vrei sã-mi dai şpagã.
- Nu, maicã, ziceam sã-ţi dau buletinu’.
- Sã-mi dai buletinu’ ca şpagã ?!
- Ce sã faci cu el, maicã ?
- Chiar aşa ?!
- Altceva ce sã-ţi dau, poate vreo legãturã de leuştean, pui la ciorbã.
- Ce, fugi de-aici, hoaşcã bãtrânã, eu nu mã înjosesc sã mãnânc ciorbã.
- Da’ ce frumos vorbeşte cu sãrmana bãtrânã, se aude cineva din mulţime.
- A, pãi, ãştia de când îşi fac vile şi-şi iau maşini de lux, cred cã-i moşia lu’
ta-su, umilesc lumea, rãspunde altcineva.
Doamna cu controlul vrea sã facã iar pasul în spate dar nu are loc
de lume.
- Dã-te, dom’le ! se rãsteşte la cel din spatele ei.
- Auzi, maicã, şi acum ce-mi faci ?
- Puşcãria te mãnâncã !
- Pentru cinci legãturi de leuştean ?!
- Ce legãturi de leuşten, pentru corupţie.
- Care corupţie, maicã ?
- S-au furat fabrici, s-au furat combinate, s-au furat
vapoare, s-au furat banii de la pensii, s-au furat banii
de la sãnãtate, s-au furat banii de la autostrãzi.
- Aşa, maicã, şi ?
- Şi acum vrei sã scapi cu câteva legãturi de leuştean ?
- Ce treabã am eu, maicã, cu fabricile şi combinatele ?
- Marii corupţi ...
- Maicã, pãi, aici în piaţã ai venit sã cauţi marii corupţi ?
- Pãi, da !
- De ce ?
- Peştele de la cap sã-mpute.
- Aşa-i, da’ vezi cã piaţa de peşte e mai în colo, aici e la
zarzavaturi.
- Nu-ncerca sã scapi, eşti o mare coruptã şi nu-mi scapi.
- Eu, maicã, mare coruptã ?! se mirã bãtrâna cu glas stins.
- Da !
- Da’ cum am ajuns eu deodatã mare coruptã ?
- N-ai casã de marcat fiscalã şi cântar electronic, deci fapte
foarte grave de corupţie, furtu’ flotei, a banilor de la
sãnãtate şi învãţãmânt e nimic, în curând va venii şi
televiziunea şi te vor difuza pe toate canalele, luni la rând,
nu pregetãm nici un efort pentru eradicarea corupţiei.
Doamna cu controlul vrea sã facã iar pasul în
spate dar nu are loc de lume.
- Dã-te, dom’le ! se rãsteşte la cel din spatele ei.
- Auzi, cucoanã, intervine cineva din mulţime, hai, cã-i coruptã
am înţeles, da’ de ce-i mare coruptã ?
- Bãbãciuneo, se rãsteşte doamna cu controlul la bãtrânã, câţi
ani ai ?
- Pãi, maicã, şaptezeci şi cinci de ani !
- Sãnãtate ! îi ureazã cineva din mulţime.
- Ai vãzut, pãi, la vârsta asta vrei sã zici cã eşti copil ?
- Nu-s copil, maicã, cum sã fiu copil, sunt om mare.
- Ai vãzut, om mare şi coruptã, cã n-ai casã de marcat fiscalã
şi cântar electronic, deci ...
- Deci ?!
- Deci, şi mare şi coruptã, deci, mare coruptã !
- De, maicã, acum am ajuns şi mare coruptã.
- Pãi, ce credeai, cã scapi, credeai cã marii luptãtori împotriva
corupţiei, dorm, ã, credeai cã dacã intrãm în UE o s-o lãsãm
mai moale, ã. No, noi luptãm, adicã, noi, controalele, împreunã
cu politicienii, cei mai mari cinstiţi ai neamului, care ce fac,
dau legii împotriva corupţiei, noi ne zbatem ne-ncetat şi chiar
dacã voi corupţii, marii corupţi, vã ascundeţi prin cotloane, în
colţurile întunecate ale pieţelor, legea, braţul lung al legii îşi
face datoria, fãrã discriminare, fãrã sã ţinã cont de vârstã sau
altceva, care ar putea face ca marii corupţi sã scape.
- Auzi, maicã, da’ mata care zici cã ai nu ştiu ce maşinã, din ce
bani ţi-ai luat-o ?
- Aaa, am muncit o viaţã.
- Aoleo, ai muncit o viaţã, ã, da’ eu te vãd cam tinericã, care viaţã
ai muncit-o, şi vãd cã ai nişte unghii lungi, ce-ai muncit cu unghiile
alea, dacã tu ai muncit, eu ce-am fãcut, maicã, am dormit o viaţã ?
- Gata, puşcãria, te-am prins !
Doamna cu controlul vrea sã facã iar pasul în spate dar
nu are loc de lume.
- Dã-te, dom’le ! se rãsteşte la cel din spatele ei.
Bãtrâna a observat cã doamna care o controleazã tot face
un pas în spate şi se uitã într-o anumitã direcţie, se hotãrãşte sã
întrebe.
- Auzi, maicã, da’ ce te tot uiţi în colo ?
- Bãbãciuneo, nu ţi-am explicat cã mi-am tras o maşinã de lux, beton,
n-ai aer.
- Îu ! Şi de ce te uiţi, maicã, în colo ?
- Pãi, bãbãciuneo, mã uit la maşinã cã mie fricã sã nu mi-o fure.
- De, maicã, hoţului de hoţ îi e fricã !
|
