Facilitãţi pentru investitori
O baracã de tablã la marginea oraşului constitue
biroul unei firme.
Numele firmei este scris, mâzgãlit, cu vopsea pe unul dintre
pereţi. Un posibil client înoatã prin noroi spre biroul firmei.
- Bunã ziua !
- Bunã ziua !
- Aici este firma ,,Vinacet SRL" ?
- Da !
- A, bun, am ajuns.
- Ce vrei, nene ?
- Ştiţi, am lucrat la negru în strãinãtate ...
- Ca toatã lumea, cã şi eu tot la negru în strãinãtate am
lucrat, de am avut bani sã deschid firma asta.
- Da, pãi, dacã nu eşti politician, poliţist, jurist, jurnalist,
na, trebuie sã trãieşti, ce sã-i faci, la muncã la negru.
- Da, bãi nene, ne-a salvat Italia, Spania cã altfel nu ştiu
ce ne fãceam.
- E, ne duceam în Anglia, Germania ...
- Franţa.
- Da, eu vreau sã-mi aranjez şi eu puţin apartamentu’,
douã camere, sã-i dau o mânã de var.
- Foarte bine, daţi-i !
- Pãi, de-aia am venit la firma dumneavoastrã, pentru cã
vã ocupaţi cu zugrãveli.
- Dom’le, ne ocupãm, noi, de zugrãveli, da’ sã ştii cã suntem
foarte ocupaţi.
- A, nu-i nimic, nu mã grãbesc, şi dealtfel mai bine la o
firmã ocupatã, asta înseamnã cã faceţi treabã bunã şi vã
cautã lumea.
- Da, fac treabã bunã, sunt zugrav de douãzeci de ani, am
lucrat şi afarã.
- Da, mi-aţi spus !
- Dar ... dar luna asta nu se poate, nici nu încape discuţie.
- Atunci s-o luãm cu luna viitoare.
- Da, pentru luna viitoare putem sã ne uitãm, ştiţi am o
agendã foarte încãrcatã.
- Pentru mine e simplu, o mânã de var, cât sã dureze, câteva
zile şi cineva cu experienţa experienţa dumneavoastrã,
imediat e gata.
- Imediat, imediat, dar sã verificãm agenda.
- Sã verificãm atunci, s-o luãm cu întâi ale lunii.
- Aşa, întâi ale lunii urmãtoare ...
- Ia vedeţi !
- A, nu se poate !
- Nu, de ce ?
- Pãi, sunt ocupat !
- Da ?!
- Da, pe întâi ale lunii trebuie sã merg sã depun declaraţii de
platã pentru impozitu’ pentru angajaţi.
- Şi cât dureazã ?
- Având în vedere cã acum au computere d-alea noile ...
- Şi cât dureazã ?
- Şi dacã am noroc.
- E, şi cu noroc.
- La ce cozi sunt, poate reuşesc într-o zi.
- Aoleo, dacã aveţi noroc o zi întreagã.
- Da !
- E, atunci, dacã întâi e ocupatã, ce ziceţi de doi ale lunii ?
- Sã vedem ce zice agenda.
- Da, ia sã vedem ce zice agenda.
- Agenda zice ... a, nu pot, nene !
- Nu puteţi ?
- Nu !
- De ce ?
- Sunt ocupat.
- Şi pe doi ?
- Da !
- Pe doi ce mai e ?
- Da, pe doi ale lunii ... ã, da, mã duc sã depun declaraţii pentru
taxe la sãnãtate.
- Declaraţia la sãnãtate ?
- Da, te duci cu o hârtie şi cu discheta, stai la cozi, dacã am noroc
într-o zi termin.
- Pãi, de ce dureazã aşa mult ?
- A, pãi, cu computere d’alea noile.
- A, computere ?!
- Da !
- Aşa, deci nici pe doi nu se poate ?
- Nene, eu vreau sã-ţi vãruiesc apartamentu’, cã doar sunt zugrav, cu
asta mã ocup, da’ în loc sã lucrez la negru, mi-am fãcut ca idiotu’ firmã.
- Şi ?!
- Şi, şi acu’ treb’e sã depun declaraţii, ce vrei, sã mã vezi la televizor
la mariiiii corupţi ?
- Pãi, stai aşa ...
- Aşa, stau !
- Mariiiii corupţi, nu sunt ãia, de a furat flota, fabrici, rafinãriile, banii de
autostrãzi ?
- Nu, nene, vezi dacã n-ai intrat în mediu dã afaceri, nu ştii.
- Ce sã ştiu ?
- Ãia, care a furat flota, fabrici, banii de autostrãzi.
- Aşa ?!
- Ãia, nu e corupţi.
- Da’ cum ?
- Ãia e imuni.
- Imuni, ce-i aia ?
- Adicã are imunitate.
- Aaa !
- Corupţi e ãia care n-a depus declaraţia de 5 euro.
- A, care n-a plãtit ...
- Nu care n-a plãtit, e suficient sã nu depui declaraţia, poţi sã plãteşti, da’
dacã n-ai depus declaraţia, eşti mare evazionist, corupţie la nivel înalt.
- Ai numai spune !
- Pãi, da !
- Atunci, nene, depune hârtii.
- Asta fac !
- Atunci pe trei ale lunii.
- Sã vedem agenda.
- Sã vedem agenda.
- A, nu se poate.
- De ce ?
- Sunt ocupat.
- Şi pe trei ?
- Da !
- Ce mai e ?
- E, trebuie sã mã duc la forţele de muncã ...
- Pãi, n-ai, nene, firmã, nu te-ai angajat o datã la firma mata ?
- Nu mã duc la forţele de muncã sã mã angajez.
- Da’ de ce te duci ?
- Sã depun ...
- Sã depui o declaraţie !
- Ai vãzut ca-i învãţat.
- Da !
- Bravo !
- Acu’ ce declaraţii mai depui ?
- Comision ITM !
- Comision ITM ?
- Da !
- Nene, mai înebunit, şi pe patru ale lunii ?
- Şi pe patru ale lunii.
- Ce mai e ?
- Cum ce mai e, e de depus ...
- Alte declaraţii ?
- Da !
- Care?
- 100 şi 300 !
- Aoleo, astea ce mai e ? ... Auzi, 100 şi 300 ?!
- Pãi, TVA-ul !
- A, TVA-ul !
- Da !
- Aşa, zi !
- Pãi, ce credeai ?
- Ce sã mai cred, nu ştiu ce sã mai cred.
- E, dacã am noroc într-o zi le depun pe amândouã.
- Ai nu mã-nebuni, douã dintr-o loviturã, douã hârtii într-o singurã
zi, uimitor.
- Da, da’ asta dacã nu-mi zice cã computer-u’ nu poate sã citeascã
discheta.
- Aoleo, se poate sã zicã cã ... computer-u’ ...
- Ãhã, foarte des.
- Aoleo !
- De aceea cumpãrã computere în fiecare sãptãmânã.
- A, din ce în ce mai bune.
- Nu, din ce în ce mai scumpe.
- Deci, ce s-o mai lungim, nici pe patru ale lunii nu se poate.
- N-ai vãzut, nene, sunt ocupat.
- Aşa e, program încãrcat.
- Asta e !
- Atunci sã mergem mai departe.
- Aşa, mai departe !
- E, pe cinci ale lunii.
- Nene, dacã te uiţi pe calendar ...
- Aşa ?!
- Pe cinci ale lunii viitoare e sfârşit de sãptãmânã, e sâmbãtã şi
duminicã.
- A, e sfârşit de ... sãptãmânã.
- Da’ ce credeai ?
- Am crezut cã e sfârşit de depus hârtii.
- Nu, nene, e dumnicã, stã omu’ acasã, se odihenşte dupã o
sãptãmânã de muncã.
- Ce muncã, cã toatã sãptãmâna n-ai fãcut nimic.
- Cum n-am fãcut nimic, cum n-am fãcut nimic, da’ la cozi, da’ la
cozi, ştii cum e sã te împingi, sã te îmbrânceşti, sã te baţi cu ãia
care se bagã în faţã.
- Ããã ... !
- Stai nas în nas cu toţi bolnavii.
- Pãi, dacã e bolnavi, de ce nu stau acasã, sã se îngrijeascã.
- Bãi, nene, mort-copt stai la cozi la hârtii, crezi cã ãia cu
anti-corupţia, asta, e de glumã, bolnav-nebolnav, puşcãria
te mãnâncã.
- Aoleo, mamã !
- Crezi cã ãia cu gresia, doarme ?
- Cu linoleum-u’ !
- Ba ... parcã cu mocheta !
- Ããã ... cu parchetu’, nene !
- Aşa , cu parchetu’ laminat, anti-corupţie !
- Şi ?
- Şi, şi e greu sã stai la cozi.
- Mie îmi spui.
- Când lucram zidãrie la negru în Italia, dupã o sãptãmânã de lucru
nu eram nici pe jumãtate obosit ca aici dupã o sãptãmânã de
stat ...
- A, mai staţi, vã odihniţi ?
- Stat la cozi, la hârtii !
- A, da !
- Asta e, muncã multã.
- Da, bun, dar pe şapte ale lunii începe o nouã sãptãmânã şi ne
apucãm de lucru.
- Da, începe o nouã sãptãmânã şi ne apucãm, iar, de lucru.
- Deci, vã aştept pe şapte ale lunii viitoare ?
- De ce ?
- Cum, de ce ?
- Pãi, da, de ce mã aşteptaţi ?
- Cum, de ce, nene, sã-mi vãruieşti casa, nu ţi-am spus mai
devreme ?
- Şi, eu, nu ţi-am spus cã sunt ocupat, trebuie sã mã uit în
agendã.
- Pãi, nu te-ai uitat cã pânã pe şapte nu poţi, da’ pe şapte începi
o nouã sãptãmânã de ...
- De stat la alte cozi cu alte hârtii.
- Îu !
- Ce-i ?
- Vrei sã zici cã şi de pe şapte în colo tot n-ai terminat cu hârtiile ?
- Pãi, nu !
- Pãi, aoleo !
- Ce-i ?
- Adicã şi sãptãmâna ... stai sã mã uit pe calendar ... de pe şapte
pe unsprezece, hârtii ?
- Da !
- Şi de pe douãzeci şi unu pe douãzeci şi cinci, hârtii ?
- Da !
- Ce mai faci, mãi nene ?
- Cum ce fac, plãtesc taxa de protecţie, taxa de ...
- Ei, ei !
- Ã ?
- Ce taxã de protecţie ?
- Da, te duci la administraţia financiarã pe strada Grindeanu,
civilizat, cozi, îmbulzealã şi cu hârtiile, rezolvi.
- Nene, ţi-e rãu de la var, ai bãut var ce-ai ?
- De ce ?
- Taxa de protecţie o pune mafia.
- Mafia e în Italia, la noi nu e mafie.
- Nene, mafia vine sã cearã taxã de protecţie şi poliţia umblã
dupã ei sã-i aresteze.
- Da, umblã dupã ei sã-i aresteze, cã cine n-a plãtit taxele,
inclusiv de protecţie, e evazionist, e corupt.
- Cum, nene, la noi e şi taxa asta ?
- Da !
- Mata, ai plãtit taxa de protecţie pe Grindeanu ?
- Da !
- I-auzi, bre, n-am ştiut ?!
- Vezi, nene, daca-i plecat mult timp din ţarã numai ştii ce-i
p-acasã.
- Da’ ce e, nene, cu atâtea hârtii, declaraţii de depus cu dischete,
cu ...
- A, pãi, facilitãţi pentru investitori.
- Aoleo !
- Da !
- Facilitãţi ?!
- Da, facilitãţi, adicã sprijin, aşa-i sprijinã pe micii investitori,
marii investitori, strãinii investitori.
- A, aşa ?!
- Da, plãteşti taxele centrale, dupã aia pe cele locale, dupã
aia mai ştampilezi un registru control, mai se schimbã
CUI-u’, mai ...
- Schimbã cuiele la mobilã, ce cuie schimbã ?
- Nene, CUI-il de înregistrare fiscalã !
- A, de înregistrare fiscalã ?!
- Da !
- Da’ de ce-l schimbã, nu s-a înregistrat odatã ?
- Ba da, dar aşa e cu facilitãţile astea, cu sprijinu’ la IMM-uri.
- A, aşa ?!
- Da, dã-i umblã cu hârtii, stai la cozi, plãteşti pe la notari,
camere de comerţ ...
- Ca sã schimbi un cui ?
- Da, facilitãţi pentru investitori, sprijin pentru
microîntreprinderi.
- Da’ de ce-l schimbã aşa des ?
- Sã nu rugineascã cumva.
- Bã, nene, da’ ce facilitãţi.
- Crezi cã politicienii nu face nimic ?
- A, nu, am vãzut, îşi fac vile.
- Da, nene, da’ şi legile astea, ce bune e.
- Şi eu care credeam cã politicienii sunt proşti.
- Nu politicienii e proşti, ãia care voteazã e ...
- Câte are omu’ de învãţat, şi la vârsta mea, câte am aflat
dintr-o simplã conversaţie.
- E !
- Cred c-ar trebui sã mã uit mai mult la teleenciclopedie.
- Cu maimuţe cu astea, da !
- Auzi, nene, o ţii aşa cu depus declaraţii, cu ştampilat
autorizaţii, cu schimbat hârtii şi certificate ...
- A, pãi, am calificare de acu’, de codar sau codoş sau cum
i-o zice la ãla de stã la cozi.
- La hârtii ?!
- Bine-nţeles, la hârtii !
- Auzi, nene, dar mãcar la şfârşitu’ lunii, pe treizeci de exemplu.
- Ce-i pe treizeci ?
- Ce faci pe treizeci ale lunii ?
- Sã vedem ce zice agenda.
- Sã vedem.
- Aãã ... da !
- Da, ce ?
- Da, trebuie sã depun declaraţia cu dischetã ...
- Iar, declaraţia de depus ?
- Da !
- La ce ?
- La şomaj.
- Şi iar cu cozi, stai cu hârtiile ...
- Şi cu discheta.
- Aoleo, şi cu discheta, şi dacã ai noroc termini într-o zi.
- Da, dar s-a mai îmbunãtãţit sistemu’.
- S-a îmbunãtãţit ? ... Am trãit s-o aud şi p-asta !
- Da, pãi, mai de mult trebuia sã vii cu discheta şi cu
declaraţia în ...
- E, în ?!
- În douã exemplare.
- Aşa, şi ?
- Şi acum vii cu declaraţia doar într-un exemplar.
- Extraordinar, bã, da’ ce îmbunãtãţire substanţialã,
da’ ce facilitãţi.
- Mai ales pentru IMM şi microîntreprinderi.
- Mai ales !
- Aşa-i !
- Facilitãţi nu glumã !
- Facilitãţi !
- Nene !
- Zi !
- Dacã toatã luna în loc sã-ţi vezi de profilu’ matale, de
zugrãveli şi zidãrii ...
- Aşa !
- Umblii dupã prostii, cu hârtii, cu dischete ...
- Facilitãţi pentru investitori, ca sã meargã treaba cât mai bine,
cu cât sunt mai multe hârtiile şi mai complicate cu atât
mai bine.
- Pentru cine ?
- E !
- Aşa, facilitãţi !
- Da !
- De-aia vor, ãştia, sã bage declaraţia de avere la toatã lumea, ca sã
fie hârţogãria cât mai stufoasã.
- Facilitãţi, nene, nu glumã !
- Bãi, nene !
- Da !
- Dupã atâtea facilitãţi ?
- Aşa !
- Pe treizcei şi unu ale lunii, în ultima zii a lunii, ce faci ?
- Sã vedem ce spune agenda.
- Agenda, m-ai turbat, sã vedem agenda.
- A, da !
- Da, ce da ?
- Pe treizeci şi unu ale lunii, eu ...
- Sã nu-mi spui cã ...
- Ba da !
- Aoleo !
- Altã facilitate.
- Aoleo !
- Da !
- Acu’ ce mai e ?
- Cum ce, facilitãţi !
- Aoleo !
- Trebuie sã depun 010.
- Ce ?
- 010 !
- Ce mai e şi asta ?
- O altã faci ...
- Facilitate, ştiu, da’ ce fel de facilitate ?
- Vectorul fiscal !
- Vectorul fiscal ?
- Da, vectorul fiscal.
- Aoleo, nene !
- Ce-i ?
- Sã fii patron înseamnã sã umbli cu vectori d-ãştia ?
- Sigur !
- Aoleo, mamã ! Ce vectori sunt ãştia ?
- Bãi nene, cum sã-ţi explic io ?
- Oricum !
- Fii atent, dacã o firmã are un rulaj e IMM.
- Am înţeles !
- Dacã luna urmãtoare are alt rulaj e microîntreprindere.
- Şi luna urmãtoare e miniîntreprindere şi luna urmãtoare e
miliîntreprindere şi luna urmãtoare e deciîntreprindere şi luna
urmãtoare e kiloîntreprindere ...
- Alo, nene, ai turbat ?
- Aşa , mai departe !
- E, şi trebuie sã depui vectoru’ fiscal cã te-ai trecut de la una IMM,
la alta microîntreprindere.
- Pãi, nu te-nebuneşte ? Dar dacã nu mai depui vectoru’ ãsta fiscal ?
- Evaziune, corupţie !
- Bãi nene, nu-nţeleg.
- E, ce nu-nţelegi ?
- De ce le tot schimbã aşa ca sã ...
- Facilitãţi, sã fie cât mai bine.
- Aşa !
- Da’ ce credeai ?
- Pãi, eu nu prea înţeleg cum ...
- Bãi nene, eu, de exemplu, dacã într-o lunã n-am vãruit nici un
apartament, nici un gard, nici un copac.
- Nimic !
- Nu câştig nimic.
- Aşa-i !
- Da, dar eu m-am pregãtit, mi-am cumpãrat var.
- Sigur !
- E, a scãzut impozitu’ pe profitu’ zero pe care l-am fãcut cã n-am
vãruit nici un apartament ...
- Nici un gard, nici un copac !
- Aşa, dar mi s-a mãrit impozitu’ la sumele cu care am cumpãrat varu’,
pe care nici nu l-am folosit încã.
- Ce simplu e când îţi mai şi explicã cineva.
- E, aşa-i la noi, nu ne place sã cãscãm ochii înainte, treb’e sã ne dãm
cu capu’ de pragu’ de sus.
- De câte ori ?
- Asta ne întrebãm de câteva mii de ani !
- Auzi, bãi nene ?
- Aud !
- Da’ dacã mata ...
- Aşa !
- De pe întâi ale lunii ...
- Aşa !
- Pe treizeci şi unu ale lunii ...
- Aşa !
- Umbli dupã cai verzi pe pereţi ...
- Nu zugrãvesc, nene, nu ţi-am spus cã stau la cozi ...
- Asta ziceam şi eu.
- Ce ?
- Cã în loc sã lucrezi, umbli cu hârtii ...
- Cu dischete !
- Aşa, şi cu dischete.
- Da !
- Sã plãteşti !
- Şi sã mã duc dupã aia cu declaraţiile.
- Bãi nene, stai aşa !
- Stau !
- Adicã o datã stai la cozi sã plãteşti şi altã datã stai la
cozi sã depui declaraţii ca-i plãtit ?
- Da !
- Nene, eşti sãnãtos ?
- De când mi-am dechis firma asta ...
- E ?
- Şi io mã-ntreb.
- Bãi, nene !
- Da !
- Mata eşti zugrav ?
- Da !
- Şi ce faci ca zugrav ?
- Pãi, zugrãvesc ...
- Deci, zugrãveşti ?
- Da !
- Şi stai şi cu declaraţii, vectori fiscali, cu cuie de înregistrare,
cu ...
- Da !
- Cum, bãi nene, de la întâi ale lunii pânã la treizeci şi unu ale lunii,
adicã, ale fiecãrei luni ?
- Bine-nţeles !
- Pãi, zugrãvelile ?
- Ce-i cu zugrãvelile ?
- Bãi, nene !
- Da !
- Dacã de la întâi la treizeci şi unu.
- Aşa !
- Eşti ocupat cu facilitãţile pentru investitorii.
- Da !
- Când mai lucrezi, când mai zugrãveşti, bãi nene ?
- De pe treizeci şi doi ale lunii în colo !
|
