Definiţia muncii
Maşini de lux englezeşti aşteaptã în faţa
sediului unui partid politic, şoferi plictisiţi joacã table.
Uşa partidului se deschide şi se aude un rãgnet :
- Grigore !
Grigore, şoferul, lasã tablele şi fuge la maşinã.
- Aici erai, mã, bãiatule ? întreabã politicianul.
- Da, şefu’, se poate ! rãspunde respectuos şoferul.
- Hai, mã, dãi drumu’.
Se urcã amândoi în maşinã şi pleacã. La
primul semafor şoferul opreşte şi aşteaptã la rând cu
ceilalţi şoferi.
- Grigore !
- Da, şefu !
- Ce faci, mã ? întreabã supãrat şeful.
- E roşu, şefu.
- Bã, de când stau eu la roşu, ã ?
- Ããã, şefu, nu stãm, dar sã treacã salvarea din faţã şi
trecem şi noi.
- Bã, tu te-ai tâmpit de tot ? ... Bã, tu mã ţii pã mine
sã aştept pentru o salvare ?
- Pãi, şefu, salvarea are prioritate, poate-i cineva bolnav
şi ...
- Şi, mã-sa, ce, bã, treburile ţãrii e mai importante ca un
amãrât de bolnav, dã-i drumu’ !
- Gata, şefu !
Maşina intrã pe contrasens, trece intersecţia
pe roşu, pe lângã poliţistul care salutã respectuos.
- Ia uite, bã ... toţi ţopârlanii s-a gãsit sã se bage în
treburi importante, sã stau dupã un bolnav, sã sã bage
altu’ înaintea mea, eu am treburi importante.
- Da, şefu, la noi toţi sã pricepe la fotbal şi la politicã,
toţi e şmecheri.
- O fii şmecheri, mã, da’ tot io-s mai şmecher.
- Se poate, şefu, bine-nţeles !
..............................................................................
- Lasã, Grigore, cã doar meritãm.
- Aşa-i, şefu, meritãm, mai ales dumneavoastrã !
- La cât muncesc eu pentru partid şi mai ales pentru
ţara asta, merit ce-i mai bun.
- Da, şefu !
- Totul pentru ţarã. Bã, pentru ţarã numai şi numai
calitate superioarã.
- Muncã serioasã, lucru bine fãcut ...
.............................................................................
- Bã, bãiete, la cât muncesc io ... la cât mã zbat eu,
şi uite, uite ce scrie ãştia în ziaru’ ãsta.
- Ce ziar, şefu ?
- A lui, ãla, de-i zice ãştia, Balamuc.
- A, pãi, ce te aştepţi, şefu, de la el.
- Da, bã, dar eu care muncesc şi mã zbat atât, nu-mi
vãd copilaşii, pentru cã muncesc atât şi sã vinã un
oarecare ...
- E, e de la alt partid şefu, de-aia !
.............................................................................
- Ia zi ce vrei ?
- Pãi, şefu, v-am vãzut cam supãrat şi ...
- Zi, mã, cã dacã m-ai luat cu linguşeli de-astea vrei
tu ceva.
- Vãru-miu, şefu !
- Iar, ce a mai fãcut, mã ?
- Pãi, cu furtu’, bãtutu’ !
- Nu l-am rezolvat odatã ?
- Ba da !
- E ?!
- Dar mai vrea odatã.
- Ce ?
- Sã-l scãpaţi, şefu !
- Ce-a mai fãcut ?
- Nimic !
- Atunci de la ce sã-l scap ?
- Pãi, şefu, s-a dus şi el şi ... a bãtut o babã şi i-a furat
nişte gãini din curte, cã, de, la ţarã.
- Iar, mã ?
- A, nu, şefu, tot alea.
- Cum tot alea ?
- Da, aceleaşi babe, el numai pã alea le bate şi le furã,
e fidel, numai p-alea le furã.
- De ce numai p-alea, mã ?
- Pãi, altele numai este, cã lumea e plecatã la muncã
în strãinãtate şi acasã e numai babele.
- Şi ?
- Şi ar vrea el şi altceva, dar numai babele astea a
rãmas.
- Da, mã, dar nu am vorbit noi cu şefu’ de post din sat
şi sã aranjeze sã nu-i facã nimic ?
- Ba da, şefu, am vorbit, nea Ciuturã, poliţistu’, bãiat
valabil, nu zice nimic, îşi ia partea şi mucles, babele
nici ele nu zice nimic, ba, io zic cã deacuma nu numai
cã s-a învãţat, ba, chiar le place.
- Da ?!
- Da, cum vede cã vine vãru-miu, strigã ,,Aoleo ! Iar
ne bate şi ne furã gãinile !’’
- De plãcere, strigã ?
- Pãi, cum !
- E, atunci cine l-a arestat ?
- Babele are rude la oraş, nu ştiu unde, şi ãia a
aranjat la judeţ şi de acolo l-a luat.
- A la judeţ trebuie intervenit ?
- Da, şefu !
- Da, mã, sã face !
- Mulţumesc, şefu !
- Bã, la cât muncesc eu, pentru familie, colaboratori,
adicã Margareta şi altele, tu, acuma şi vãru-tu ...
- Pãi, şefu !
- Mai muncesc şi pentru ţarã, nici nu ştiu când mai am
timp şi pentru mine.
- Aşa-i, şefu, ajungem acum la Margareta şi vã odihniţi
puţin, cã dupã atâta muncã.
- Şi nenorociţii ãştia, cã fur !
- Iar v-aţi adus aminte, şefu !
- Cum sã nu mã deranjeze, mã, io care muncesc atât sã
spunã cã fur.
- E, e lumea invidioasã, cine a zis cã furaţi ?!
- N-a zis, mã, a scris, cã am furat fondurile, alea, de a
venit acu’ douã luni dã la UE.
- A cam scris.
- Bã, sã furi, dacã furam adicã, bãgam mâna, luam banii
şi plecam.
- Pãi, da !
- Dar, eu, nu, eu muncesc.
- Pãi, da !
- Eu am muncit, am fãcut legi pentru ţarã, legi pentru
binele tuturor, adicã legi prin care banii de la UE îi
administram eu, nu-i furam, eu doar îi cheltuiam, dar
totul era legal.
- Pãi, da, unde-i lege nu-i tocmealã.
- Pãi, nimeni nu-i mai presus dã lege, legea zicea cã
eu sã-i iau, ce era sã fac, am luat banii, c-aşa zicea
legea, i-am luat.
- Pãi, da !
- Dar cât am muncit eu sã fac legea aia, prin care eu
cheltuiam fondurile venit e de la UE, muncã, dom’le,
muncã nu jucãrie. Îmi spune mie câte unu’ din ãla care
doarme toatã ziua la servici ce-i munca. Eu când am
fãcut legea cu fondurile de la UE, am stat şi peste program.
- Da, şefu, dar a merit, aţi fãcut o treabã excelentã.
- Da, dar ce-am muncit şi sã cheltuiesc banii ãia, atât de
mulţi.
- E, se plânge câte unu’ cu douã sau trei milioane de lei,
da’ sã vadã ei cum e, ce muncã depui sã cheltiueşti
douã-trei milioane de euro.
- Muncã multã sã faci bani, se fac greu banii, trebuie sã
munceşti, nu te faci.
- Da, şi trebuie şi sã munceşti sã ştergi urmele, sã nu te
prindã.
- A, aici a fost uşor am împãrţit cu ...
- Cu cine ?
- Chestoru’ !
- A, i-aţi dat destul ?
- N-ai vãzut ce piscinã cu cascadã, aşa, şi-a tras ?
- A, cascadã de funcţionar public, ce sã mai discutãm.
- Muncã multã, dom’le, nimic nu-i fãrã muncã.
- Lumea nu ştie, crede cã stai la birou şi vine banu’, da’
nu-i aşa, pentru orice ban trebuie sã munceşti, pãi, ce
eu nu ştiu.
- Da, mã, şi cu întreprinderea aia.
- Care, şefu ?
- Cum îi zicea, mã, aia de am privatizat-o eu.
- A, cine mai ştie cum îi zicea, şefu, cã a fost de mult, acu vreo
trei-patru luni.
- Da, auzi zice cã am furat-o.
- Auzi ! ... Ce mãgari !
- Pãi, ce, era micã, o luam, o bãgam în buzunar şi plecam cu
ea ?
- E, prostii, şefu, e lumea proastã şi rea, pãi, eu nu ştiu câtã
muncã depuneţi dumneavoatrã.
- Cât am muncit, aoleo, cât am muncit.
- Da, şefu, cât aţi muncit.
- Am fãcut mai multe firme, ca sã particip la licitaţii cu mai
multe firme.
- Pãi, ce, o licitaţie sã face aşa uşor, trebuie sã-ţi faci mai
multe firme, cã de-aia-i licitaţie, vine mai multe firme.
- Da, dupã aia, trebuie sã faci caiete de sarcini şi tot aşa, bã,
muncã silsifidã.
- Ce muncã sifiliticã ?
- Adicã, titanicã !
- A, aţi lucrat în Titan, ştiam eu ceva, dom’le, şefu, ce mai
munciţi.
- Muncã, muncã ... muncã, muncã.
- Numai muncã, şefu !
- Bã ... uneori încep şi eu ca de-alde maţe fripte ãia, sã-mi
parã rãu dupã comunism.
- De ce, şefu ?
- Atunci, dormeam la birou, dar ... vila, a partidului, la munte
vila partidului, la mare vila partidului.
- Aşa e, şefu, viaţã nu glumã.
- Da’ acu’, partidu’ zice, vrei vilã, fã-ţi, uite banii, veniţi ca
împrumuturi nerambursabile pentru spirijinirea IMM-urilor,
ia-i, descurcãte.
- Pãi !
- Şi tu, muncã, muncã şi iar muncã, fã hârtii, fã hârtii.
- Da, şefu, fac !
- Nu tu, bã, tu conduci maşina, eu muncesc.
- Da, şefu !
- Câtã muncã depui ca sã-ţi faci o amãrâtã de vilişoarã din
banii de împrumuturi nerambursabile de la UE, ce muncã,
şi dupã ce cã munceşti atât, mai rãmâi şi cu puţini bani.
- Aoleo, şefu, ai luat-o razna, ce, nu cumva plãteşti impozitele ?
- Ce-ai, mã, eu sã plãtesc impozite, niciodatã ! Nu dau lege cã
eu n-am de dat, dau lege cã eu am numai de luat.
- Da’ de ce rãmâi fãrã bani ?
- Împarţi !
- Cu cine ?
- Cu ãia care a acordat împrumuturile nerambursabile pentru ţara
noastrã, cã doar n-o sã ne facem noi vile din banii lor şi ei sã
rãmânã, aşa, sã trãiascã din salariu, de fapt de-aia ne dau ei
atâţia bani, ca sã împãrţim cu ei, frãţeşte, mai dai la televiziuni
şi ziare sã nu zicã de tine ca-i furat, la poliţie sã nu te aresteze, la
justiţie sã nu te condamne.
- Pãi, da !
- Şi uite aşa se duc banii, la cât muncesc eu, cu ce m-am ales, cu
ce m-am ales ?
- Pãi, da !
- La cât muncesc eu, doar o vilã, cincizeci de camere, piscinã, asta
în Bucureşti. O cãsuţã de vacanţã, doar zece camere, la mare,
vreo zece maşini şi câteva conturi.
- Puţin, şefu, la cât munciţi dumneavoastrã, e puţin, da, cã eu
ştiu cât munciţi, e puţin, meritaţi mai mult.
- Ce sã-i faci, Grigore, asta e, muncim şi nu ne alegem cu nimic.
- Da, şefu, câteodatã parcã-i invidiezi pã ãia de n-are, e debranşaţi,
n-are bani, da’ mãcar nu munceşte.
- Bã, şi dacã n-aş munci, mai ziceai, da’ la cât muncesc eu ?
- Chiar aşa, şefu !
- Toatã ziua muncesc, pentru toţi muncesc.
- Da, şefu !
- Pentru nevastã-mea sã-i fac vile, pentru Margareta şi alte
talentoase sã le fac albume dã muzicã, cu video clip-uri filmate
la Paris, Londra, Frankfurt.
- Pãi, da, lumea sã debranşeazã dã la cãldurã şi ele îşi face video
d-alea la Londra.
- Pentru tine muncesc.
- Pentru mine, şefu ?!
- Da, bã, sã-ţi scap rudele de puşcãrie !
- Şefule, sã ştii cã a promis cã de bãtut poate o sã le mai batã pã
babe, dar gãini n-o sã le mai fure.
- Aoleo, da’ ce-a pãţit ?
- Pãi ...
- Ã ?!
- Nu mai au babele gãini, le-a furat pe toate.
- Vezi, dacã nu muncesc, numai au gãini, dacã munceau aveau.
- Da, şi avea şi vãru-miu ce sã fure, cã aşa le bate degeaba,
n-are ce fura.
- N-are ce fura, uite, dacã eu muncesc atât de munlt pentru ţarã,
vezi, lumea trãieşte aşa bine cã nu mai ai nici ce sã le furi.
- Asta e, şefu !
- Vezi, Grigore, noroc cu UE asta.
- De ce, şefu ?
- Dacã nu ne da UE fonduri pentru autostrada care nu se mai
terminã, pentru sprijinirea IMM-urilor, sã le sprijine atunci când
le demoleazã primãria cu buldozeru’, pentru agriculturã, sã aibã
lumea bani sã plece la muncã în strãinãtate la muncã la negru
în agriculturã.
- Da, şefu, sã dea UE cã noi primim.
- Da, da’ sã dea şi ei mai cu adresã.
- Cum adicã, şefu ?
- Pãi, aşa, zice fonduri UE şi tu munceşti de te rupi sã pui mâna
pe bani.
- Da’ cum, şefu ?
- Sã zicã, fonduri UE pentru domnul ... şi sã dea numele la
fiecare.
- Pãi, da, sã zicã fonduri UE pentru domnul Grigore, fonduri
UE pentru domnul Grigore, fonduri UE pentru dom ...
- Ã, ajunge !
- N-ajunge, şefu, cã n-am terminat cu temopanele.
- Cum, mã, nu ţi-ai pus acu ... ?
- Şefu, la soacrã-mea, la ţarã.
- A, aşa !
- Da, şefu !
- Bã, bãiete, câtã muncã !
- Mie îmi spui, şefu !
- Şi la cât muncesc eu pentru ţarã, pentru fericirea acestei
ţãri, mã, nu vine unu’ sã zicã mersi.
- Ai, şefu, cã a mai venit.
- Cine, mã, nu vine nici unu’, asta e.
- Pãi, da !
- Cât ma muncit eu pentru ei, sã vinã şi sã mulţumeascã cã
dupã atâta trudã, am muncit ca un rob pentru ei. Acum le-am
dat posibilitatea sã plece la muncã în strãinãtate.
- Unde, şefu ?
- Cum unde, la negru.
- Pãi, da !
- Unde munceau ei la negru, dacã nu depuneam eu eforturi
uriaşe, dacã nu munceam eu zi şi noapte sã le asigur aceste
locuri de muncã.
- Nerecunoscãtori, şefu, s-a vãzut cu saci-n cãruţã, cu douãzeci
de euro-n buzunar şi gata, e şmecheri, nerecunoscãtori, mai şi
huiduie.
- Ce lume, dacã nu închideam eu fabrici, uzine, flote, mai plecau
ei la muncã la negru când îmi vedeam eu ceafa.
- Nu, stau acasã ca proştii, nişte inculţi.
- Avea vreunu’ bani de excursii, sã vadã Londra, Paris, Munchen.
- Nu, nişte amãrâţi.
- Noroc cã am închis şi am lichidat eu fabricile şi uzinele, ca sã
viziteze şi ei ţãrii strãine, cã altfel.
- Pãi, da !
- Pãi, da, dar la cât am muncit eu, la ce eforturi supraomeneşti
am fãcut ca sã închid fabricile, ai vãzut tu vreo felicitare,
vreo vedere de la Hamburg, de la Roma, de la Barcelona ?
- Nu n-a trimis nici unul nimic.
- Hai, nu pã adresa mea, dar mãcar a partidului.
- N-a trimis.
- Cât am muncit eu şi partidul sã lichidãm tot, ca sã le creem
condiţii de a pleca de lângã copii şi de lângã pãrinţii bãtrânii
prin strãinãtate ca sã munceascã la negru, şi ei, vreo felicitare,
vreo vedere trimisã de la Paris, pe unde cerşesc sau mai ştiu
eu pe unde.
- Nimic !
- Pãi, vezi !
- Pãi, da !
- Şi la cât am muncit eu, împreunã cu partidu’ sã le creez locuri
de muncã la negru, în strãinãtate.
- Da, şefu, cât munciţi.
- Şi cu ce m-am ales ?
- Pãi, da !
- Cu huiduieli, dupã atâta muncã, sã mã huiduie ?
- E, nu ştie lumea ce-i munca, şefu, ce toţi munceşte aşa mult
şi intens ca dumneavoastrã.
- N-am ce face, asta e, trebuie sã muncesc.
- E, mai lãsaţi-o uşor, şefu !
- Ce s-o las uşor.
- Sã nu vã cauzeze, sã n-ajungeţi la spital.
- Bã, trebuie sã muncesc, cã au rãmas baniii ãia de la TVA
nerambursaţi.
- Şi ce dacã ?
- Cum ce dacã, Grigore, miliardele alea de la TVA trebuie
rambursate.
- Pãi, da !
- Dar e mult de muncã.
- Sigur, şefu !
- Cui îi rambursãm, cât îi rambursãm, cum îi rambursãm.
- Pãi, da !
- Şi câte hârtii sunt de fãcut, bã, este de muncã ceva de
speriat, pentru un amãrât de miliard de rambursat, bã, ştii
cât munceşti.
- Aoleo, faci febrã muscularã.
- Te rupe cu munca !
- Pãi, da !
- Câteva tone de hârtii faci şi pentru ce ?
- Da, pentru câteva miliarde acolo.
- Din care, ţine cont Grigore, trebuie sã împarţi, la partid, la ...
- La, la, la, muncã multã !
- Aşa muncã multã cã nici computerele nu te ajutã.
- Dacã-i volumu’ dã muncã mult.
- Cumpãrãm la partid computere în fiecare lunã şi nu-i de
ajuns.
- Şefu, da’ ce munciţi atât de tociţi computeru’ în halu’ ãsta.
- Bã, Grigore, cum sã-ţi spun.
- Grigore, şefu, cum altfel sã-mi spuneţi.
- Nu, bã, sã te fac sã înţelegi cum muncesc eu.
- Vai, şefu, sã poate, eu sã nu ştiu cum munceşti
dumneavoastrã.
- La cât şi cum muncesc eu ...
- Pãi, da !
- Se poate spune cã sunt unul din cei mai muncitori.
- Cum, şefu, sunteţi muncitor, nu v-aţi cumpãrat diplomele alea
de la facultãţi, acuma nu sunteţi intelectual ?
- Sunt un intelectual care munceşte mult.
- Pãi, da !
- Ştii cât e de muncã sã dirijezi fondurile de afarã, pe cele din
ţarã, sã aia, sã aia.
- Şefu, eu nu ştiu cum munciţi, eu care sunt toatã ziua cu
dumneavoastrã.
- Eu pot spune cã la cât muncesc sunt o adevãratã ...
- Ce, şefu ?
- O adevãratã ...
- Ce, şefu ?
- Definiţie a muncii !
|
