Foştii vecini
Vecinii în faţa blocului.
Ispas : E, şi ce mai faceţi, cum o mai duceţi ?
Vasiliade : Vecine, de acum nu se mai întreabã cum
o mai duceţi.
Ispas : Da’ cum ?
Vasiliade : De acum se întreabã, cât o mai duceţi.
Ispas : Cât o mai duceţi ?!
Beşleagã : Sigur !
Ispas : Pãi, de ce aşa ?
Luţã : De acum, gata !
Ispas : Gata, ce ?
Vasiliade : Cum, ce ? ... Suntem integraţi.
Beşleagã : Da, în Europa !
Ispas : Aşa, şi ?
Luţã : Vecine, n-ai vãzut, acum cã suntem integraţi,
gata, ne-am lins pe bot de
brânzã, ţuicã, transhumanţã, fabrici şi altele.
Vasiliade : Pãi, da, ce mi-e uniunea europeanã, ce mi-e
uniunea sovieticã.
Beşleagã : Pentru noi, ãştia mici, tot aia !
Luţã : Unde mai pui, cã dupã ce cã plãtim taxe locale,
naţionale, la stat, acu’, mai trebuie sã plãtim taxe şi
la uniune.
Ispas : Aoleo, de ce ?
Vasiliade : Pãi, parlamentarii de la uniune, din ce bani
sã se lãfãie în zeci de mii de euro.
Ispas : A, e clar !
Vasiliade : Deci te-ai lãmurit şi cum o mai ducem şi cât
o mai ducem.
Ispas : Da, de acum ... rãmâne cum a fost.
Beşleagã : Cam aşa ceva !
Ispas : Da’, foştii vecini, care au stat cu noi în bloc, mai
ştiţi ceva de ei ?
Luţã : Vecine, da’ ce te-a luat grija de noi, de foştii
vecini ?
Ispas : Cred cã m-a luat o melancolie, aşa, cred cã de
la viitoru’ roz pe care tocmai mi-l-aţi prezentat.
Vasiliade : Eu l-am mai vãzut pe Drãgulescu.
Beşleagã : La ce etaj sta, cã nu-l mai ştiu ?
Luţã : Sta la unu’, lângã mine.
Ispas : Era, el, avocat, ãla, grasu’.
Beşleagã : A, da ! Ce mai face ?
Vasiliade : A, e bine !
Ispas : E, uite pe cineva care o duce mai bine dupã
aderare.
Vasiliade : Nu, cã el o ducea bine şi-nainte de aderare.
Luţã : Pãi, era avocat, adicã e şi acum.
Vasiliade : Da, m-am întâlnit cu el.
Ispas : Ce mai face ?
Vasiliade : Are o vilã, trei etaje, la vreo treizeci de
camere, o piscinã rotundã, cu trambulinã pentru
sãrituri. Am numãrat zece garaje.
Beşleagã : Ale lui ?
Vasiliade : Cred cã da, nu cred sã aibe vecini în curte.
Luţã : Adicã în curte la el avea zece garaje ?
Vasiliade : Da !
Beşleagã : Noi n-avem zece garaje în spatele blocului.
Luţã : N-avem, pentru cã primãria dupã ce ne-a luat
banii pentru autorizaţii, ne-a demolat garajele.
Beşleagã : Nu era mai bine sã nu ne dea autorizaţiile
de la început, ca sã nu mai cheltuim atât.
Vasiliade : Nu, pentru cã altfel nu avea cum sã-ţi ia
banii.
Luţã : Auziţi, dar dacã avocatu’ Drãgulescu avea zece
garaje în curte, avea cumva zece maşini în garaje ?!
Ispas : Nu, în fiecare garaj avea câte o maşinã.
Luţã : Aia ziceam şi eu, vecine, adicã avocatu’
Drãgulescu are zece maşini.
Vasiliade : Are zece maşini ... de lux !
Ispas : De lux ?
Vasiliade : Pãi, altfel nu serveşte.
Luţã : Şi dacã are zece maşini, pe toate şi le-a luat
de lux ?
Vasiliade : Vecine, când munceşti pentru bani, te
debranşezi, da’ când eşti un mare cinstit care luptã
împotriva corupţiei, nu te mai uiţi la bani, spargi ca
de la altu’.
Ispas : Mai ales cã banu-i de la altu’.
Luţã : Da’ pe nea miliţianu’, cum îi zicea ?
Ispas : A, care sta la trei ?
Beşleagã : Pe nea miliţianu’, îl chema Ciuturã.
Luţã : Aşa, nea Ciuturã, ce mai e cu el ?
Beşleagã : E bengos !
Ispas : Îu ! Cum aşa ?
Beşleagã : Nea Ciuturã, care acu’ e
poliţai, schimbã maşinile la anotimp.
Vasiliade : Cum adicã ?
Beşleagã : Adicã, la trei luni, hop, altã maşinã, cum
scot, ãia, cu auto un model nou, şi-a luat şi nea Ciuturã.
Ispas : Bãi, da’ ce salarii mari au ãştia, ce bani mulţi
le dã.
Luţã : Da’ nu din salariu, mai învârte el ceva.
Vasiliade : Vecine, ce mai învârte nea Ciuturã ?
Beşleagã : Nu de mult m-am întâlnit cu el şi-am stat
de vorbã.
Ispas : Aşa, despre ce ?
Beşleagã : Eu l-am întrebat, cã el dacã-i poliţai trebuie
sã ştie, cum e cu sistemu’, ãsta, cu puncte la permisu’
auto.
Luţã : Aşa-aşa, şi ce-a zis ?
Beşleagã : Pãi, mi-a explicat aşa, trece unu’ cu maşina
pe şosea şi-l opreşte nea Ciuturã, ori îi dã nea Ciuturã
douã puncte ...
Ispas : Da’ ce-a fãcut de-i dã douã puncte ?
Beşleagã : N-a fãcut nimic, dar aşa e nea Ciuturã darnic.
Luţã : A, deci îi dã puncte ...
Beşleagã : De penalizare !
Luţã : Da, de darnic ce e.
Ispas : Sigur !
Beşleagã : Deci, ori îi dã nea Ciuturã şoferului douã puncte
de penalizare, ori îi dã soferu’ lu’ nea Ciuturã douãzeci
de lei, d-ãia noii. Sau, îi dã nea Ciuturã trei puncte de
penalizare, sau, îi dã şoferu’ treizeci de lei ...
Ispas : Tot d-ãia noi.
Luţã : Sigur !
Beşleagã : Nea Ciuturã e foarte mulţumit de introducerea
acestui nou sistem cu puncte de penalizare, îl considerã
un pas înainte fãcut în evoluţia conduitei rutiere.
Ispas : A zis nea Ciuturã asta, cu cuvintele astea ?
Beşleagã : Nu, cu cuvintele astea am zis eu, al a zis ...
Luţã : Ce-a zis ?
Beşleagã : Cã de când s-a introdus sistemul cu puncte,
şi-a turnat şi fundaţia la noua vilã la mare.
Luţã : Auzi la nea Ciuturã, împarte puncte în stânga
şi-n dreapta şi din asta schimbã maşinile ca ciorapii,
îşi face vilã nouã.
Beşleagã : Dacã o face acum, bine-nţeles, cã e nouã,
doar nu era sã construiascã o vilã, gata, veche.
Vasiliade : Dar pe profesoru’ Mihãescu, îl mai ştiţi ?
Ispas : Cum sã nu, nu sta uşã-n uşã cu mine, suntem
prieteni de familie.
Vasiliade : Ţineţi legãtura ?
Ispas : Bine-nţeles !
Beşleagã : E, ce mai face, şi-a tras şi el vile ?
Ispas : Ce vile, domnul profesor Mihãescu, avea familie
mare.
Vasiliade : Da, ştim !
Ispas : Din aceastã cauzã, nu a mai putut locui la bloc,
s-a debranşat în prima fazã, dar pentru cã avea copiii
mici, se îmbonãveau, aşa cã, n-a vut de ales şi s-a
mutat la socrii la ţarã.
Beşleagã : A vândut apartamentu’ ?
Ispas : Da, a vândut apartamentu’ şi s-a mutat la ţarã,
o duce bine.
Luţã : A, şi-a fãcut şi el vilã ?
Ispas : Ce vilã, o casã de chirpici,
bãtrâneascã, douã camere, dorm toţi înghesuiţi, cu copii,
cu bunici, ca sã se încãlzeascã.
Beşleagã : Costã mult lemnele.
Vasiliade : Aşa-i, şi mai e profesor ?
Ispas : Sigur, la şcoala doi, la noi, aici, în cartier, o duce
bine.
Luţã : Face naveta.
Ispas : Da, face naveta, o duce bine.
Vasiliade : Cu ce, cã am auzit cã autobuzele care mergeau
în afara oraşului le-au scos ?
Ispas : Ce autobuz, ce avea bani de autobuz.
Vasiliade : Pãi, nu ziceai cã o duce bine ?
Ispas : Pãi, da, o duce bine.
Beşleagã : Cât de bine ?
Luţã : O duce ?
Ispas : O duce bine, merge, zilnic, douãzeci de kilometri
pe jos ... e sãnãtos tun !
|
