Cum se-ntoarce roata
Cãldura este sufocantã, nori de praf se plimbã
pe strãzi. Umbra copacilor parcã nu este suficientã în
aceste conditii.
Profesorul merge cu pasi grãbiti, strânge tare
mapa în mânã. În acestã zi sperã sã aibã mai mult
noroc, de la începutul vacantei de varã se tot duce în
audientã la un senator. Este foarte cald, asta îl deranjeazã
foarte tare, ne se poate concentra foarte bine, nici nu mai
este asa tânãr. Mersul rapid îl încãlzeste si mai tare, nici
nu îsi mai aminteste cum îl cheamã pe senator. Oricum
nu îsi face probleme, numele senatorului este scris pe usã.
...................................................................................
Ajunge în fata secretarei, care îl cunoaste de acum.
- Bunã ziua ! salutã profesorul respectuos.
- Bunã ziua, domnule profesor, astãzi aveti noroc.
- Cum ! se bucurã profesorul.
- Da, domnule profesor, azi domnu’ senator
este, luati loc, vã rog, si eu vã anunt imediat.
- Vã multumesc !
Profesorul se îndreaptã spre canapeaua de
piele din spatele sãu dar nu se aseazã, este prea
emotionat, strânge cu putere mapa în mâini. Face
repede în minte o recapitulare a motivelor pe care
vrea sã le expunã pentru al convinge pe senator.
Pentru el nu s-ar umili dar pentru copii trebuie sã-l
înduplece pe senator.
Secretara a intrat în biroul senatorului si
a lãsat usa deschisã. Ce a spus secretara nu s-a auzit
pentru cã a vorbit încet dar se aude rãspunsul senatorului :
- Ce mai vrea si ãsta, fã ? ... Toti vrea câte ceva, ce,
mã-sa, io-s crucea rosie, dau la toti nemâncatii.
Secretara spune ceva dar nu se aude ce spune.
- Bine, bagã-l ! se rãsteste senatorul
Secretara iese din biroul senatorului.
- Domnule profesor, vã rog !
- Vã multumesc, doamnã !
Senatorul se lasã cu scaunul pe spate.
- Stai, bã, jos !
- Vã multumesc !
- Opa ! ... Stai asa ! ... Stai cã nu stiu de unde sã te iau !
- Nu prea aveti de unde sã mã luati, rãspunde timid
profesorul, stiti eu sunt profesor de matematicã.
- Ai vãzut cum te-am ochit ?
- Da, aveti un spirit de observatie
extraordinar, totusi cum v-ati dat seama ?
- Bã, eu am fost elev la tine.
- Aaa ! ... deci sunteti un fost elev al meu.
Profesorul prinde curaj, un fost elev, îi va fi
mai usor sã-l convingã sã se implice în renovarea scolii.
- Da, bã, numele nu-ti zice ceva ?
- Mã iertati, dar la câti elevi am avut, acum ce sã zic ...
ati participat la vreo olimpiadã ?
- A, nu, dar am rãmas repetent în fiecare an.
- Cum ?!
- Da, asa cã io-s mai destept ca toti.
- Cum asa ?
- Deci, dacã am fãcut fiecare an de scoalã de câte douã
ori, deci sunt mai destept.
- Mã rog, se poate spune si asa.
- Poti sã mã rogi cât vrei, da’ tot io-s destept tare,
pãi, uite numa’ ce bani am.
- Da, aveti bani.
- Pãi, am, bã, amãrâtule. Io-s milionar în parai, bã !
- A, foarte bine.
- Pentru cã sunt destept.
- Da ?! Si eu care credeam pentru cã sunteti senator.
- Sunt destept din aia sunt senator.
- Asta este foarte bine pentru cã eu am venit sã ridic
o problemã legatã tot de bani.
- Ce problemã, ce crezi cã mai esti la scoalã sã ne pui
tu la probleme ...
Sunã telefonul, senatorul rãspunde.
- Da ! ... ai, bã, lasã ... bã, tâmpitule, mã faci sã
astept, mã, pe mine, mã ... bã, se terminã vara si vila
mea de la mare nu-i gata, mã ... nu stiu, nu mã
intereseazã, bã, îti iau gâtu’ ... bã, tu vrei sã-mi lasi
vila fãrã marmurã ? ... bã, nu discut, în maxim o orã
mã suni ca-i rezolvat ... bã-ti trimit pe cap toate
controalele din lume fisc, gardã, bã, numai faci afaceri
în tara asta si nici în alta, bã, te-am spart, auzi, într-o
orã mã suni ca-i început sã pui marmura cã ti-am
luat gâtu’.
Senatorul trânteste supãrat telefonul.
- Ia uite, frãtie, bulangiu’ ãsta, i-am aranjat cum a vrut
el, autorizatii, scutiri, esalonãri si acu’ mã face s-astept.
- Dacã aveti atâtia bani sunt sigur cã vã puteti apleca si
asupra problemei mele.
- Lasã, bã, problemele, ia zi, mai stii, profesore, când
eram elevu’ si tu profesoru’ ?
- Având în vedere numãrul mare de elevi pe care i-am
avut, nu pot spune ...
- Ai, profesore, n-o mai da la-ntors.
- Totusi ...
- Totusi când mã scoteai la tablã.
Sunã iar telefonul.
- Alo ! ... sã trãiesti, frate ... ce ... ai, mã, iar a lovit fii-tu
masina ... a lovit pe unu’ pe trecerea de pietoni ...
pietonu’ avea verde, lasã, bã, cã-l scoatem pe ãla vinovat
... cum sã nu ... ce, pietonu’ a murit, foarte bine, mortu’
e vinovat ... da, mã, asa zice legea ... ce, nu zice, nu-i
nimic, fac eu o lege, cine face legile în tara asta ... da, mã,
se face, baftã !
- Vai, un accident ?
- Mamã, cât muncesc, m-am spart cu munca !
- Vãd cã sunteti foarte ocupat.
- Da, un prieten, se ocupã de tigãri, alcool, eu am grijã sã
nu-l controleze, aranjez cu timbre.
- Ca între prieteni, ajutor !
- Da, nu e ca bulangiu’ ãla de mai devreme, e cu la timp.
- Problema mea este scoala ...
- Scoala unde mã chinuiai pe mine.
- Vai, nu vã chinuiam.
- Cum sã nu, mã puneai sã învãt d-ãlea, operatii cu multimi,
cu adunãri, scãderi, cu formule, cu triunge.
- Dar, vã învãtam, vã ...
- Ce învãtai, profesore, pe mine mã-nvãtai, tu, mã, pe mine.
Nu te uiti, bã, ce amãrãstean esti, tu sã mã înveti pe mine
care-s milionar în para, bã !
- Orice om trebuie sã aibã un bagaj de cunostinte ...
- Profesore, eu nu-s orice om, io-s senator, iar cunostinte
am si la putere si în opozitie si-n politie si la procuraturã
si la vamã, mi-ai fãcut tu cunostiintã cu ãstia,
profesore ?
- Nu, eu vorbeam despre ...
- Ia zi, ai vilã ?
- Ce sã am ?
- Vilã ! se rãsteste senatorul.
- Nu, nu am.
- Vezi ! ... Unde stai ?
- Un apartament cu douã camere ...
- Pun pariu cã esti si debransat.
- Da.
- Ha ! Ha ! Ha ! Un debransat vroia sã mã învete pe mine !
- Domnule senator, erati un copil si eu vroiam sã vã învãt ...
- Sã ajung un amãrât, un sãrãntoc ca tine. Ha ! Ha ! Ha !
- Orice om, cât ar fi de inteligent, are nevoie de pregãtire ...
- Bã, profesore, ce pregãtire, mã ? Io-s inteligent, bã, io-s
dãstept !
- Da, domnule senator, nu pot sã contest acest lucru.
- Profesore, eu ... îi fac pe toti prin mijloacele mele, ca sã
iau de la ei banu’ ... asta e sunt destept.
- Mã scuzati, dar nu încurcati desteptãciunea, inteligenta,
cu escrocheria ?
- Cum adicã ?
- Tocmai ati enuntat definitia escrocheriei din DEX.
- Ce-am fãcut ?
- Ati enuntat definitia.
- Ce-o fi aia, nu stiu, da’ nici tex nu stiu ce e.
- DEX, adicã dictionarul explicativ al limbii române.
- N-am auzit ... da’ ce definitie zici ?
- Escrocheria este infractiunea care constã în înselarea
unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul
obtinerii unor profituri materiale nejuste.
- Ce nejuste, bã, ce nejuste, de exemplu, dacã firmele
mele are de plãtit la taxe niste bani, asa, si eu dau o
lege cã eu nu mai am de plãtit nimic cã m-am scutit, e
legal, bã, e just.
- Legal, o fi, dar just nu este.
- Ai, profesore, n-o mai întoarce, ce te dai destept,
dacã erai destept aveai banu’ pe tine.
- Vedeti, dumneavoastrã, domnule senator, pentru
vile, masini de lux, excursii în strãinãtate, pe lângã
pretul material mai este de plãtit si un alt fel de pret.
- Da, dau oricât, ãsta cât e, ce e ãsta TVA, dau cã am
bani.
- Pe lângã pretul material, domnule politician, se
plãteste si un pret moral.
- Pret moral, asta ce mai e, sã-l sun pe Mircea, ãsta
e la gardã, sti ... pret moral ... nu stiu dacã am plãtit
asa ceva pânã acum.
- Pret moral, adicã ... câti au murit de foame, câti
s-au debransat, câti au murit prin spitale ca sã vã
plãtiti, dumneavoastrã, vile si masini de lux.
- Hã ! Hã ! Hã ! Ce mã intereseazã, bã, pe mine câti
nemâncati sunt în tara asta.
- Nu sunteti, dumneavoastrã, în parlamentul ...
- Da, profesore, da’ eu am treabã cu câte vile am eu,
ce masini tari a mai apãrut.
- Asta e singura treabã pe care o aveti, si populatia ?
- Auzi, prostu’ moare de grija altuia si câinele de ...
habar n-am.
- De drum lung.
- O fi, da’ io-s destept, fac bani din orice.
Sunã telefonul.
- Da, bã ! ... e al tãu ... bã, esti prost, nu pricepi, am
vorbit, e totu’ aranjat, e terenu’ tãu, cinci hectare la
lac, e al tãu ... sã trãiesti, pa !
- Ati mai rezolvat o problemã.
- Da, niste tãrani jegosi, cã e pãmântu’ lor, i-am fãcut
de i-am spart, si-a luat cumnatu’ un teren la lac,
misto, îsi trage si el o vilã ...
- În ce zonã ?
- Bã, de la Ploiesti vreo douã sute de kilometri, regiune
de deal, tuicã tare, e parfum, ce sã mai.
- Si oamenii aceia ?
- Dã-i în mã-sa, ce vrei sã le dau eu sã mãnânce.
- Totusi ...
- Ce totusi, ãstia e din ãia care a învãtat cu tine d-aia
n-are ce mânca. Cum mã bãteai sã-nvãt, noroc cã
chiuleam si acu’-s destept, am banu’ grupa mare.
- Este foarte bine dacã aveti bani, astfel mã puteti
ajuta si pe mine. Nu este vorba despre mine personal,
vreau sã vã vorbesc despre scoala în care predau si în
care ne-ati fãcut cinstea de a ne fi elev.
- Ce cinste, bã, eu n-am bani de prostii.
- Scoala este o prostie ?
- Mie-mi spui, hã ! Ce vrei, profesore, sã nu-mi termin
eu vilele ca sã îti dau tie un var în clase, ai lasã-mã.
Când o fi an electoral mai tragem o spoialã ca sã vadã
idiotii ce treabã facem, da’ pânã atunci ...
- Pânã atunci copiii ...
- Ce copiii, la alegeri, profesore, la alegeri. Si mai zici
cã esti destept, tu nu sti, înainte de alegeri o sã vin
personal la scoalã sã vãd cum merg lucrãrile de renovare.
- Dar când încep aceste lucrãri ?
- Bã, mã lasi ! Mã bati la cap cu renovarea scolii, îmi tot
aduci aminte de perioada aia, când mã bãteai, mã
puneai sã-nvãt.
- Domnule senator, viitorul unei tãrii
depinde în mare mãsurã de nivelul de pregãtire al
cetãtenilor ...
- Ce cetãteni, banu’, ai banu’ ai pus-o.
- Indiferent ce faci pentru bani ?
- Indiferent ce faci pentru bani, important e sã ai multi
bani. Mata te milogesti pentru bani.
- Mã scuzati, eu încerc sã sensibilizez autoritãtile pentru
a renova o scoalã.
- Tot milogealã se cheamã.
- Dar nu puteti sã nu faceti chiar numic pentru tarã.
- A, pãi, fac câte ceva pentru tarã.
- Da ?!
- Da, sigur !
- Ce ?
- Fac tara de râs pe unde mã duc.
- E, asa, da !
- Credeam cã nu vã interesati de tarã deloc.
- As, ce mã intereseazã pe mine de tarã, eu mã
gândesc dacã-mi iese ceva sau nu.
- Eu ce pot sã vã ...
- Profesore, pentru mata, cã te cunosc, hai, am o
solutie.
- Vã multu ...
- Si ca sã nu mã mai bati la cap, am pe unu’ care spalã
bani, adicã, omu’ e politician si banii din tigãri, alcool si
alte produse de contrabandã, energie electricã
cumpãratã si revândutã înapoi la stat, asa, trebe’ sã
justifice banii cumva, si are o firmã de constructii.
- Si credeti cã ...
- Si-i tot renoveazã scoala unde e fiu-su. Scoala aia e
într-o continuã reparatie de câtiva ani. E, te bag pe
felie cu ãsta si dacã vrea îti trage si tie un var.
Profesorul începe sã-si caute grãbit în
mapã. Scoate mai multe hârtii si începe sã le însire
pe biroul senatorului.
Acesta gesticuleazã supãrat.
- Nu-mi întinde mie hârtii, dacã ajungi la o întelegere
cu el poti sã-i arãti câte hãrtii vrei, da’ pe mine sã mã
scutesti.
- Se poate, o sã ne întelegem, trebuie doar sã dea
ceva bani pentru cã noi avem muncitori, luãm materiale
de construc ...
- Ce muncitori, ce materiale, n-ai înteles ? El lucreazã
numai cu firma lui.
- Adicã ?
- Adicã, el îsi plãteste lui singur, profesore, mai te dai
destept, n-ai înteles cum merg treburile.
- Cred cã am înteles si eu câte ceva.
- Dacã erai destept si întelegeai, acuma nu erai în
situatia asta.
- V-am mai spus, nu oricine ar face orice pentru bani.
- Da, da ! Asta s-o crezi mata.
- Nu poti sã trãiesti cu constiinta
împãcatã, cu gândul cã multã lume are de suferit în
urma ...
- Ãhã, toti care-i cunosc eu, dacã le dai o mie de euro
n-au nici o problemã cu coo ... onstita, aia. E, d-ãia fãrã.
- Fãrã moralã !
- Asa, fãrã moralã.
- Totusi !
- Totusi, ai de ales, cu moralã sau cu euro ...ce alegi ?
- Si cu moralã si cu euro.
- Profesore, te-ntinzi.
Sunã telefonul.
- Alo ! Ce, mã ? Bããã ! ... trimiti controale non-stop,
gardã, protectia muncii, sanipid, pompieri, tot, bã, într-o
sãptãmânã vreau sã închidã singur.
Senatorul aruncã supãrat telefonul pe
canapeaua din încãpere.
- Ia uite, bã, toti fraierii îsi face firmã.
- Ce s-a întâmplat ?
- Ce ? ... Unu’ si-a fãcut cârciumã pe strada unde am
si eu cârciumã.
- Pãi, e concurentã liberã, într-o tarã ...
- Ce concurentã, mie nu-mi face nimeni concurentã,
auzi !
- Totusi, oricine îsi poate face o firmã în ziua de astãzi ...
- De unde ai scos-o si p-asta ? ...
Profesore, n-ai învãtat nimic la scoala aia a mata.
- Adicã ?!
- Nu oricine are niste bani îsi face firmã si încurcã afacerile
bastanilor. Ce crezi, cã eu, ditamai senatoru’, o sã mã
chinui sã fac concurentã lu’ ãsta ?
- Dar ce puteti face, fiind o tarã liberã ...
- Liberã ! Da, liberã sã fac eu ce vreau, da’ nu ãla.
- Dar poate respectivul avea pregãtire în domeniu.
- Ce pregãtire, dom’le, iar mã iei cu scoala.
- Bine-nteles ! Scoala este o componentã foarte
importantã în dezvoltarea individului ...
- Ia mai lasã-mã cu scoala, aia. Ce scoalã am eu si
uite unde sunt. Ce, scoala m-a adus pe mine aici ?
- Un minim bagaje de cunostinte ...
- Ti-am mai spus, trebuie sã ai cunostinte la politie,
justitie, vamã si astfel te umpli de bani.
- Scoala este ...
- Când eram eu la scoalã mã scoteai la tablã, mã
obligai sã învãt, îti faceai de cap cu mine.
- Vai, cum puteti spune asa ceva, îmi fãceam datoria
de profesor, încercând sã vã învãt câte ceva.
- Da, erai mare smecher, sef, îmi spuneai câte
exercitii sã fac.
- Si câte faceati ?
- Bine-nteles, cã nici unu’, nici nu stiam sã le scriu, sã
le copiez, aveai în cartea aia niste semne care nu le
stiam, ce limbã era aia.
- Nu este vorba despre o anumitã limbã, acelea sunt
simboluri matematice.
- Auzi, eu stiu numai simbolu’ ãsta, banu’.
- Banii, probabil, sunt buni, dar trebuie sã sti ce sã
faci cu ei.
- Ce sã spun, la scoalã fãceai pe desteptu’ cã erai
profu’.
- Dar, eu conduceam procesul de învãtãmânt ...
- E, acu’ eu conduc banu’.
- Asta asa este !
- Vezi, profesore ?
- Ce sã vãd ?
- Cum se-ntoarce roata !
|
