Oameni puternici
Vecinii în fata blocului.
Brebenel : Hai, noroc !
Pricop : Sã trãiti !
Bârlici : Ce mai faceti ?
Stamate : Dom’le, eu am rãmas impresionat.
Rãgãlie : Ce te-a impresionat asa, vecine ?
Stamate : La tv !
Pricop : A, pãi, politicienii ãstia.
Stamate : Nu, politicienii !
Bârlici : Da’, cine, vecine ?
Stamate : Acei oamenii puternici.
Brebenel : Oameni puternici ?! ... Care
oameni puternici ?
Stamate : N-ati vãzut la programele de
sport, acele concursuri în care unii,
puternici nu glumã, ridicã greutãti, carã
obiecte grele, trag masini mari.
Brebenel : A, da, am vãzut !
Pricop : Extraordinar, vecine, ce fortã, cum
ridicã, dom’le, tot felul de greutãti.
Bârlici : Da, ce probe dificile, câtã
ambitie, cum ridicã, cum aruncã, cum trag
greutãti imense în timp cronometrat, ceva
foarte greu.
Stamate : Oameni puternici !
Brebenel : Da, si eu am vãzut acum câteva
zile concursul de la televizor.
Stamate : Da, de acel concurs ziceam si eu.
Rãgãlie : Asa, si ce probe erau în acel
concurs.
Stamate : Pãi, uite, de exemplu, o probã
care m-a impresionat pe mine, a fost ...
Rãgãlie : Care, vecine ?
Stamate : Concurentul ridica un bustean în
brate, apuncându-l de la un capãt, si-l
arunca.
Pricop : Da, cât putea el de tare.
Rãgãlie : Ha, ha, ha !
Pricop : De ce râzi, vecine ?
Rãgãlie : Pãi, ãia-s puternici ?
Stamate : Bine-nteles, n-ai vãzut cât sunt
de mari si cu ce greutãti se luptã.
Rãgãlie : Hai, vecine, las-o mai moale cu
gluma.
Pricop : Ce glumã, vecine, oamenii aceia
chiar sunt puternici.
Rãgãlie : Deci, un bustean.
Bârlici : Da, un bustean, c-am vãzut si eu.
Stamate : Un bustean, ditamai copacu’.
Brebenel : E greu tare !
Rãgãlie : Ai, dom’le, vã vãd oameni seriosi,
terminati cu glumele.
Pricop : Ce glume, crezi cã a te lupta cu un
copac, cu un bustean, e usor.
Stamate : Concurentii din acel concurs sunt
oameni puternici.
Rãgãlie : Ce puternici, dom’le.
Brebenel : Nu cumva, vecine, vrei sã zici cã
mata te-ai descurca mai bine cu un
bustean ?
Rãgãlie : A, eu, nu !
Pricop : Dar, atunci, de ce îi dai cã acei
concurenti, cu busteanul, nu-s puternici.
Rãgãlie : Pãi, un pic asa, da, sunt
puternici, dar nici nu se comparã ...
Bârlici : Cu cine ?
Rãgãlie : Cu adevãratii oameni puternici.
Stamate : Ce vrei mai greu decât un bustean ?
Rãgãlie : Ai cã mã faci sã râd.
Pricop : Cum, dom’le, nu e greu ?
Rãgãlie : Floare la ureche !
Bârlici : Ce floare, dom’le, ce ureche ?
Rãgãlie : Bãi, nene, la soacrã-mea în sat ...
Stamate : Asa ?!
Brebenel : Era unu’ puternic ?
Rãgãlie : A venit un politician.
Bârlici : Si ce dacã ?
Pricop : Era puternic ?
Rãgãlie : Foarte puternic.
Stamate : Da’ ce-a fãcut ?
Rãgãlie : A, pãi, acei concuremti cu
bustenii, glumã, nu alta.
Brebenel : Da ?!
Stamate : Dar politicianul, ãsta puternic,
ce-a fãcut ?
Rãgãlie : Si-a tras ...
Pricop : Un bustean ?
Rãgãlie : Ce bustean, un bustean e pentru
amãrâtii, ãia, de la concursu’ de la
televizor, pentru plãpânzii ãia, el nu se
încurca cu scobitori.
Brebenel : Sã nu-mi spui cã a luat doi
busteni.
Rãgãlie : Nu-ti spun.
Bârlici : Sã nu-mi spui cã a luat trei
busteni.
Rãgãlie : N-a luat nici doi, nici trei
busteni.
Stamate : Dar ce a fãcut ?
Rãgãlie : A luat pãdurea cu totu’.
Brebenel : A, ãsta, da, într-adevãr,
puternic om, ce muschi.
Rãgãlie : Când vã spun cã cei cu concursul
de greutãti sunt niste piperniciti.
Pricop : Are dreptate vecinu’.
Bârlici : Sigur, hai, cã sã iei un bustean
în brate si sã dai cu el de azvârlita,
da, e greu, dar sã iei o pãdure cu totul,
chiar cã e un om puternic.
Brebenel : Ce muschi trebuie sã aibã.
Stamate : Da ... si totusi.
Pricop : Totusi, ce, vecine ?
Stamate : Tot în concursul acesta, de oameni
puternici, au avut o probã în care
ridicau niste cauciucuri de camioane din
acelea uriase.
Pricop : A, din acelea de-s cauciucurile mai
mari decât un om ?!
Stamate : Da, din acelea uriase.
Rãgãlie : Când v-am spus cã probele din acel
concurs pentru oameni puternici sunt
niste glume.
Brebenel : Cum glume, vecine ?
Rãgãlie : N-ati vãzut, c-a arãtat si la
televizuor, când un cinstit om, d-ãsta,
de afaceri ...
Pricop : Dintre bãietii destepti ai
economiei nationale.
Rãgãlie : Asa, n-a ridicat doar un cauciuc.
Stamate : Da’ ce-a ridicat ?
Rãgãlie : Fabrica cu totu’.
Brebenel : Îu ! Da, stiu c-avea muschi nu
glumã.
Pricop : Pãi, la cât a muncit, sãrmanu’, sã
facã milioane de euro, cred si eu c-avea
muschi seriosi.
Rãgãlie : Când vã spun cã acel concurs de la
televizor pentru oameni puternici e
floare la ureche.
Brebenel : Pãi, da, în comparatie cu ai
nostrii.
Stamate : Vecine, nici asa.
Rãgãlie : Nu ti-am explicat, vecine, cã sunt
altii mult mai puternici.
Stamate : E, da, la busteni, la cauciucuri,
da.
Rãgãlie : Pãi, vezi !
Stamate : Da, dar la sfârsitul concursului a
fost ce-a mai grea probã.
Bârlici : Au plecat acasã ?
Stamate : Nu, vecine, taci !
Rãgãlie : E, ce-au fãcut ?
Stamate : Acei concurenti puternici au tras
un camion.
Rãgãlie : Cum l-au tras ?
Stamate : Au scos camionul din vitezã, au
lãsat frâna de mânã, l-au legat cu o
sfoarã si au început sã-l tragã,
încet-încet.
Rãgãlie : Ha, ha, ha !
Brebenel : De ce te hlizesti, vecine, cã sã
tragi ditamai mastodontu’, nu-i usor.
Pricop : Pãi, sã urnesti o asa hardughie din
loc, e greu.
Stamate : Ai, cã totusi trebuie sã
recunosti, vecine, sã tragi un camion
dupã tine, e greu.
Rãgãlie : Ai, vecine, cã mã faci sã râd.
Stamate : De ce, vecine ?
Rãgãlie : Pãi, camionu’, o fi mare, nu zic,
dar ...
Bârlici : Dar, ce ?
Rãgãlie : Da’ nu-i mai mare ca vaporu’.
Pricop : Ce, a tras unu’ si un vapor ?
Bârlici : Uimitor !
Rãgãlie : Ce, vapor, vapoare !
Brebenel : Vapoare ?!
Bârlici : Îu ! Mai multe, deci !
Rãgãlie : Da, la ce muschi avea pe el nu s-a
încurcat cu un singur vaporas.
Brebenel : S-a aruncat la greu.
Rãgãlie : Cum v-am spus, a tras mai multe
vapoare, o flotã.
Stamate : O flotã ?!
Rãgãlie : Da, a tras în stânga, a tras în
dreapta, pânã la urmã a urnit-o, a tras o
flotã întreagã.
Pricop : Extraordinar !
Rãgãlie : Da, si nu a tras-o încet, ca acela
cu camionu’ !
Stamate : Dar cum a tras-o ?
Rãgãlie : A tras-o cu asa o vitezã.
Stamate : Ce vitezã, vecine ?
Rãgãlie : Cu asa o vitezã, cã nu l-a prins
nici acum !
|
