Buna informare
În fata luxosului sediu al unui
partid politic, un politician face o
manifestatie de unul singur.
Contrariat, presedintele partidului
iese în stradã sã vadã ce se întâmplã.
- Huo ! ... Uããã ! strigã politicianul
protestatar.
- Domnule politician ! se rãsteste
presedintele partidului.
- Da, domnule presedinte, rãspunde umil
politicianul.
- Ce-ai, dom’le, te-ai dilit ?
- Nu !
- Pãi, atunci, de ce urli ca bezmeticu’ în
mijlocu’strãzii.
- Sã vedeti ...
- Ce sã vãd, îl întrerupe presedintele
partidului, vrei sã faci partidu’ de râs, nu
ti-e rusine.
- Pãi, nu-mi e rusine, cã altfel nu mã mai
fãceam politician.
- Aici ai dreptate.
- Pãi, da ...
- Cum îti permiti, dom’le, ai înebunit de
tot, de astfel de manifestatii iresponsabile
sunt capabili debransatii.
- Pãi, eu ...
- Sã nu-mi spui cã te-au debransat la vilele
pe care le ai.
- Nu, nu m-au debransat.
- Atunci, ce te-a apucat, dom’le ?
- Sã vedeti, eu ...
- Vãd, da, vãd cã ai luat-o razna.
- N-am luat-o razna, da’ sã vedeti ...
- Si numai în mijlocu’ strãzii puteam sã
vãd ?
- A, nu, dar m-am gândit cã-n politicã una
din formele de protest este ...
- Iesirea în stradã ?
- Pãi ...
- Altfel nu puteai sã protestezi, mai încet
asa, veneai la mine, discutam.
- Stiti, eu nu sunt de acord sau mai bine
zis sunt împotrivã.
- Esti împotrivã ?
- Da, sunt împotrivã si de aceea ...
- Ai iesit în stradã !
- Da !
- Gata ! Pânã aici, hai, mergem la mine în
birou si faci acolo câte manifestatii de
protest vrei, nu în mijlocu’ strãzii. E, s-a
adunat si lume ca la urs.
Politicianul intrã cu capul plecat
în urma presedintelui partidului. Cei câtiva
trecãtori care se opriserã sã asiste la
spectacol pleacã dezamãgiti cã manifestatia
de protest s-a terminat prea repede.
Cei doi politiceni ajung în birou.
- Stai jos ! se rãsteste presedintele
partidului.
- Stau !
- Zi ! ... Ce te-a apucat ?
- Sunt împotrivã !
- Asta mi-ai mai spus. Împotriva a ce ?
- Domnule presedinte al partidului nostru vã
informez pe aceastã cale cã eu, un membru
marcant al partidului nostru, sunt împotriva
aderãrii tãrii noastre la UE.
- Ce face ?
- Da !
- Te-ai turbat, tu n-ai auzit cã deja suntem
aderati ?
- Ba am auzit dar eu tot împotrivã sunt.
- Chiar cã ai înebunit de tot.
- De ce ?!
- Cum, de ce, nu numai cã te-a apucat
manifestatia de protest în stradã ca
lihnitii si debransatii, da’ acu’ mai esti
si împotriva aderãrii.
- Pãi, da, sunt împotrivã.
- Auzi, pot sã te întreb si eu de ce ?
- De ce, ce ?
- Nu fã pe tâmpitu’ !
- Pãi ...
- De ce esti împotriva aderãrii ?
- Sã vã explic.
- Ia explicã, dom’le, cã sunt tare curios.
- De ce sunteti curios ?
- Pentru cã toatã lumea e pentru si de
nicãieri a rãsãrit unu’ împotrivã. Unde mai
pui cã-i si politician, tocmai unu’ din cei
care ar trebui sã se bucure cel mai tare.
Decât dacã n-ai înebunit cumva între timp ?
- Am înebunit de disperare, da.
- Domnule politician, cred cã dumneata ai
probleme de personalitate.
- Eu, de ce ?
- Dom’le, dumneata vorbesti ca un debransat
care dupã ce a stat douã zile la coadã la
medicamente compensate a fost anuntat de
cãtre farmacistã cã s-au terminat
medicamentele.
- Pãi, sã vedeti ...
- Vino-ti, dom’le, în fire, dumneata esti
politician si încã unul marcant al
partidului nostru, ai vile, ai masini de lux.
- Pãi, tocmai de-aia.
- Tocmai de-aia, ce ?!
- Ce mã fac dacã intrãm în UE ?
- Cum ce te faci, dom’le, îti faci mai multe
vile, mai multe masini de lux, va fi mai
bine pentru toti.
- Cum sã fie mai bine, va fi mai rãu.
- Cum sã fie mai rãu ? strigã disperat
presedintele partidului.
- Pãi, da !
- Ce, pãi, da ?
- Eu am vãzut la televizor când s-a spus cã
UE ne-a trasat sarcinã s-o lãsãm mai moale
cu coruptia.
- Foarte bine !
- Cum foarte bine, domnule presedinte al
partidului nostru ?
- Foarte bine, cã oricum mai moale decât era
treaba cu coruptia n-aveam cât s-o mai
înmuiem.
- Pãi, domnule presedinte, eu ce mã fac ?
- Cum adicã, dom’le, cã nu-nteleg ?
- Sã vã dau un exemplu, uite, dacã banii
plãtiti de populatie pentru drumuri ...
- Asa ?!
- Ajung la drumuri !
- Asa, si ?
- Si se face si autostrada, aia, spre
Constanta ?
- Pãi, de-aia intrãm si ne aderãm, ca sã
terminãm si noi autostrada la care ne
chinuim, în curând se fac douãzeci de ani,
de când n-o mai terminãm.
- Pãi, si eu ce fac ?
- Ce mã înebunesti atât, ce treabã ai
dumneata cu autostrada ?
- N-am nici o treabã cu autostrada.
- Atunci ?!
- Eu ce mã fac ?
- Cum adicã ce te faci ?
- Dacã banii din taxele de drum ...
- Asa ?!
- Se duc la facerea autostrazii, adicã la
drumuri ...
- Asa ?!
- Eu din ce bani îmi mai iau masini de lux ?
- Stai, dom’le, linistit !
- Cum sã stau linistit, nu pot sã stau
linistit. Dacã banii plãtiti la sãnãtate
ajung la spitale si la medicamente ...
- Asa ?!
- Ce, asa, eu din ce bani mã mai duc în
concedii, în insule, la hoteluri de lux ?
- Stai, dom’le, linistit !
- Cum sã stau linistit cã ...
- Stai sã-ti explic.
- Sã-mi explicati ?
- Da !
- Ce sã-mi explicati domnule presedinte al
partidului nostru ?
- Dom’le, sã-ti explic cum facem când intrãm
în UE.
- E, cum facem ?
- În UE ...
- Asa ?!
- Conducerea UE se face de fiecare membru,
prin rotatie.
- A, ca rotatia cadrelor.
- Exact !
- Si ce dacã ?
- Cum, dom’le, si ce dacã ?
- Pãi ?!
- Dacã ajungem la conducereea UE ...
- Asa ?!
- Toti banii de la drumuri pentru
autostrãzile din Anglia, Germania, Franta,
si ãia au autostrãzi, nu glumã.
- Asa !
- Vom avea accces la ei.
- Ura !
- Toti banii din sãnãtate din Anglia,
Germania, Franta ...
- Asa ?!
- Vom avea acces la ei.
- Ura !
- Ai vãzut, domnu’ politician, dumneata, un
politician, si nu vroiai în UE.
- Pãi, da, da’ ...
- Da, ce ?
- Pãi, nu spuneau la televizor cã UE a zis
cu coruptia, cã hau, cã miau.
- Dom’le, parcã ai fi politician de ieri,
auzi.
- De ce, domnu’ presedinte al partidului
nostru ?!
- Dom’le, n-ai vãzut cã desi nu prea am
rezolvat nici una din normele impuse de UE
pentru aderare ...
- Asa ?!
- Ne-au aderat fortat.
- Cum adicã fortat ?
- Pãi, au zis cã dacã nu rezolvãm cu
coruptia, cu alea, cu asa mai departe, nu ne
aderãm.
- Pãi, da !
- Si, desi, noi n-am fãcut nimic, ei, tot
ne-au aderat.
- Asa, si ?!
- Dom’le, înainte de aderare, UE ne-a dat
bani ?
- Bine-nteles ! Si înainte de aderare UE
ne-a dat bani pentru a putea atinge anumite
standarde ...
- Bine ! De exemplu, cã tot ai vorbit de
autostrada spre Constanta.
- Asa ?!
- Ne-a dat UE bani pentru infrastructurã ?
- Ne-a dat !
- Dar a venit vreodatã cineva de la UE, aia
care ne-a dat banii, sã verifice ce s-a
realizat cu acei bani ?
- Pãi, nu prea, rãspunde politicianul cu
glas stins.
- Am impresia cã anu’ trecut, nu stiu exact,
s-a înfiintat o comisie, sau ce-o fi aia,
care sã verifice ce se face cu banii, de
ochii lumii, cã de verificat nu s-a
verificat nimic.
- A, pãi, e bine.
- Cum sã fie bine ! se rãsteste presedintele
partidului.
- Pãi, da, cã lupta împotriva coruptiei.
- Ce luptã, de mai bine de cinsprezece ani
pompezi bani în est, niciodatã nu verifici
dacã s-a realizat ce s-a spus cã se va face
cu acei bani si dumneata vorbesti de lupta
împotriva, cui ... a coruptiei.
- Domule presedinte al partidului nostru,
da’ ce le trebuia ãlora din UE sã ne
integreze pe noi ?
- Domnule politician marcant al partidului
nostru, sã vã explic.
- Explicati-mi !
- Asa, dacã, sã zicem în Anglia, un
politician furã ... sã zicem o plutã, nu zic
un vapor sau un slep, nici mãcar o barcã.
- Asa ?!
- Îl leagã Scotland Yard-ul, de nu se vede.
- Aoleo !
- Pãi, ce crezi cã ãia se joacã.
- Aoleo ! ... Pãi, mie nu-mi convine.
- Iar ai început, dom’le !
- Domnule presedinte al partidului nostru,
dacã eu aici, ca omu’, mi-am tras si eu o
masinã de lux.
- E, ce-i ?
- Dacã mã ancheteazã Scotland Yard-ul, cã
suntem aderati ?
- Stai, dom’le, linistit !
- Pãi ...
- Domnule politician, tocmai din acest motiv
ne-au aderat, asa, chiar nepregãtiti.
- De ce ?
- Scotland Yard-ul n-are jurisdictie decât
la ei.
- A ?!
- Acestea sunt marile manevre
politicianiste, moderne.
- Care ?
- Politicienii de la ei, ne dau nouã
fonduri, mai ales nerambursabile.
- Asa ?!
- E, cum se face asta.
- Cum ?
- Toti, adicã cetãtenii, plãtesc taxe.
- Foarte bine !
- Din aceste taxe, UE dã împrumuturi
neramburasabile cui trebuie, adicã unora,
anume. Iar lumea stã linistitã pentru cã
li-se spune la televizor cã UE dã bani, toti
asteptã sã primeascã si ei vreodatã ceva,
între timp cotizeazã si bine-nteles banii îi
vor primii numai cine trebuie.
- Asa, da’ n-am înteles nimic.
- Adicã îti dã banii si nimeni niciodatã nu
ti mai cere înapoi si nici nu te întreabã
ce-ai fãcut cu banii. Nimeni nu vine sã te
întrebe dacã ai reparat spitalu’ pe care ai
zis cã-l repari dacã iei banii.
- Chiar nimeni ?
- Nu ti-am spus cã Scotland Yard-ul n-are
jurisdictie decât la ei, nu si la noi.
- Deci, dacã un politician de la ei ia bani,
îl ancheteazã Scotland Yard-u’ de al ei ?
- Da, si a cam îmbulinat-o.
- Dar dacã un politician de la ei împarte
niste fonduri nerambursabile la noi, cu ai
nostrii, cine anchteazã ?
- Ai nostrii !
- Ai nostrii, ãia care au rezolvat dosarele
cu bãncile care s-au închis, care au
rezolvat dosare ca flota, combinate
siderurgice, rafinãrii si alte afacerii de
succes ?
- Chiar ei !
- A, pãi, treaba e ca si rezolvatã.
- Îti dai seama, domnule politician, ce
viitor roz ni-se deschide în fatã.
- Deci, de-aia s-au zbãtut politicienii de
la ei sã ne integreze si pe noi.
- Da, ca sã ne dea împrumuturi
nerambursabile, fonduri de care nu mai
întreabã nimeni, îi împarti si-i cheltuiesti
cum vrei.
- Chiar nimeni nu mai întreabã ?
- Ani de zile nu s-a fãcut mai nimic la
autostrada spre Constanta, nu s-au reparat
nici scolii, nici spitale si n-a venit
nimeni sã întrebe nimic, unde-s fondurile pe
care ei le-au dat pentru infrastructurã,
spitale, scoli. Mai mult, ne lãudau si ne
spuneau ce progrese am fãcut. Ba chiar, au
venit comisari la noi sã ne spunã ce
progrese am fãcut în lupta împoriva
coruptiei si ce bine trãim, cã noi eram
prostii si nu stiam ce bine trãim, trebuia
sã vinã ãia de la UE sã ne explice cât de
bine trãim. Ani de zile nici mãcar unul din
câti parlamentari sunt în parlamentu’, ãla,
al Europei sau dintre politicienii tãrilor
membre UE, din ai cãror banii ne-au dat nouã
fonduri, ani de zile, nici mãcar unul singur
n-a venit sã vadã ce s-a fãcut cu banii lor,
nu ti-se pare cel putin ciudat.
- Chiar asa, de ce n-a venit nimeni sã se
intereseze de bani ?
- Ti-am explicat, i-au împãrtit cu ai
nostrii, iar de anchetat, unde oare au
dispãrut banii, ancheteazã doar ai nostrii.
- Asta-i foarte bine !
- Bine-nteles cã-i bine, aici banii dispar
ca într-o gaurã neagrã !
- Toatã lumea-i fericitã ?
- Absolut toatã lumea !
- Chiar absolut toatã lumea ?
- Pãi, da, lumea de la ei, din Anglia sã
zicem, câti dintre englezi stiu cã din
taxele plãtite de ei, din care ne-au dat
nouã fonduri UE, nu s-a reparat nici un
spital.
- Nimeni nu stie.
- Ancheteazã Scotland Yard-ul unde au
dispãrut banii ?
- Nu, cã n-are jurisdictie.
- Câti politicieni din UE si-au mai fãcut
vile luxoase, fãrã sã-i ancheteze nimeni la
ei, cã doar fondurile au plecat spre noi,
gaura neagrã, legal ?
- Toti !
- Câtã lume e fericitã la noi cã se dau
fonduri UE, chiar dacã ei nu o sã
beneficieze niciodatã de pe urma acelor
fonduri ?
- Toti !
- Câti politicieni de la noi si-au mai fãcut
vile luxoase si au rezolvat dosarele
fondurilor UE asa cum au rezolvat si
dosarele flota, SAFI si altele de acelasi
calibru ?
- Toti !
- Ai vãzut, domnule politician, de ce i-a
apucat dragostea de noi pe politicienii din
UE, ai vãzut de ce numai puteau ei de doru’
nostru.
- Da, pãi, la noi lupta anticoruptie a atins
cele mai înalte culmi.
- Îti dai seama ce bine, cât de bine o sã
fie de acum în colo ?
- Extraordinar ! Nici nu-mi pot imagina, o
sã fie atât de bine si cu atât de multi bani
cã realitatea depãseste capacitatea
imaginatiei mele.
- Vezi, dom’le, o sã fie foarte bine.
- Da, foarte bine !
- Si pe dumneata te apucaserã pandaliile în
mijlocu’ strãzii, erai împotriva aderãrii.
- Domnule presedinte al partidului nostru,
vã rog frumos sã mã iertati, promit cã n-o
sã se mai întâmple.
- Sã faci asa ceva, manifestatii de protest
în mijlocu’ strãzii.
- Vã rog sã mã iertati.
- Ai vãzut, dom’le, politician, si nu vroiai
în UE.
- E, dacã nu eram bine informat !
|
